Tainele Mării Bonaei Deaea :
by Dr Dan Waniek, MD
Copyright © 2013
All Rights Reserved.
Copyright Requests Here Please !
Dragonului Domn Marinescu :
Mā-Rrhē-Ayïn-Hē-Shīn-Khā-U(r) -
Numele lui Horus Khā-Ur-Shīn
Al Întâi Curgătorului Mamei Alin
Celui ce înțelege și inspiră din plin :
Mai prevăzător ca odinioară,
Când paza noastră de hotară
Deslușea privind prin Aurore
Ultima ursită :
Vindecătoarea iubită,
A Nopților Cabiriei Zoin
Binecuvântare străvezie
A nevoii iubirii de Poezie
La Sânziene și Călușari...
Tainele Mării Bonaei Deaea :
Sunt neagră dar sunt frumoasă...
(...)
01. Pontus Euxinus este la început un lac glaciar (Ryan și Pitman, 1998). Apele lui sunt "albe" (cristaline) de la origini.
02. Pe malul lui, din al mării dalbe prund, stând strajă de mare la hotarele de la Apus, se află Dalbă Mănăstire, mai presus de fire, un megalit alb, înalt, de patru sute de metri, care lasă o umbră uriașă, de multe sute de suliți, la Răsăritul și la apusul soarelui.
03. La Sânziene, de Ziua cea mai Lungă, în amiezi, Turnurile ei Dalbe lasă o umbră sigură cu care vine iute ora când crezi.
04. Dincolo de Bosfor, apele Mării Egee sunt cu 180-200m mai sus. Sunt așa de la potopul universal din sfârșitul ultimei glaciații, în Zodia Mare a Leului, pe la 12.000 î. Hr. Fluviul glaciar indian Sarasvati are atunci șapte kilometri în lățime la vărsarea lui în Golful Khambat (Khā-Mā-Bhā-Thāv, mama născătoare a strălucitei străluciri solare - reflectate deci - ca și a lui Gandhi, Poarta Primă a Nunții Necerești : Ghē-(Nūn)-Daleth-Ayïn)
05. Răspândind prin Cele Cinci Ape esențiale (CinciAb, PanciAb, Pundj-ab) toată ghețăria topită a munților Himalaya, acele ape line ce n-au umplut Tibetul și nici lacul de dincolo de Munții Cerești (Chin Lung, Kun Lun) până la Poarta Cerului (Țâne Geană, Tien Șian), duc harapii negri la vale din Harappa și cetățile Hindus-ului în Țara Pund și până în zările de peste nouă mări și țări !!! The Beatiful Nine, Tantra Manușilor de peste Ocean.
06. Harapii ajung iute în Golful Per-Syr (Tatăl Soare, Persic), urcă Tigrul și Eufratul dintr-un port pe care-l numesc Urul Chaldeean până în As-Syr, Elam și Dervent, la Poarta Caucazului (Khā-ū-Khā-Shīn). Vorbesc, ca tamilii din munții Ghā-tti de Apus o limbă guturală și ergativă, Ghā-ō-Rrhē-Ghē, Ge-Orge-Ana, Ille Anna. Se ivesc Cabirii ca ivirii până-n zările privirii. La vorbire au un rost, dialectul basc și tosc... Neam pietros, de loc la trup gros, neamuri zece, Etche și Adze cu orașe Vili.
07. Scrierea lor, în care Khā era lumina Sfântului Soare sau crucea sa strălucitoare și rotitoare (Swas-Thāv-Khā levogiră) trece pe tăblițe de lut, coapte iute din mâlul de început. Este mâlul proaspăt, curat și roditor al locului, ce curge din Ararat la vale, Khā pâinicile de suflet Khā. Țara de Sus se numește Născătoare a Luminii Khā, deci Khāt-Thāv, Thāv Khāt.
08. Este țara întâilor neamuri levantine, Ur - Maen (tsch), gar-maen, a Ar-mânilor, Armenilor și Garamanților "ghermani". Autentic, NEWE "germane". Caramanlâi și caragialești, ele fac statui de oameni cu cușme căzătoare pe frunte pe care le pun ca pe Sfincși în vârf de munte din Ararat până la Cioara și de la Bessi Para până la Pociovaliște și Chiperești...
09. Harapii negri, adorând soarele, sunt Khāt-ti, Thāv Khā, tuhătul strălucind spre bărbat, sefira regească Malkhut (Ma-L-Khă-Thāv). Ta Khāt este Țaga în grai gutural de bărbați (Bhā-hē-Rrhē-Bhā-Thāv, de două ori Strălucitori Reflectând Nașterea din Luminoasa Cruce).
10. Khatti sunt deci Ghatti după origine, dar se numesc recent Gotthi și Gaetti în Țară întinsă dincolo de hotară ( pe unde curge strălucita feminitate solară Khā-O-Thāv-Rrhē). Singurii care numesc Soarele Mamă de Fiu - Sohn, Sonne... Straja de țară la Podul Târgului din Afară. Ostașii ce nu se înmoaie apăsându-și pe sub mese trupurile de vărsat fără pohte în muieri podărese.
11. Ei își fac sălaș în străvechiul oraș, taman în Mâlul Maeotic în care curge liniștit glaciarul Don (Dan-ais). Orașul Palus-ului Maeotic este deci Asgard, Ais-Khā-Rrhē-Dāleth (Poarta curgătorului Pfalus sau Sălaș al Strălucirii). Mai târziu, pe aici, Khā-zarii jidoviți, Găzarii de la marea cazacă sau cazară se vor numi Caraiți (Thor Hyerdahl, 2000).
12. Apele dulci ale lacului pre-pontic (Pre-Euxine Lake, PELA) au permis răspândirea în jurul său, dinspre țărmurile joase adânc înspre interiorul european, până-n munte, a unei civilizații agricole pașnice, de belșug și rafinament, care cultiva și grâul și feminitatea, postūrile și pōsturile. Civilizația Europei Vechi știa să înfrunte Eonii. Harapii au ajuns aici Albi... Garamanții erau fericiți, buni amanți, îmbrăcați în albi, impasibili și postitori, de sămânță păstrători, de muieri mult țiitori, cu legi frumoase de la cântători, cu creastă cocoșească și îndelung rugători. Și Miresele lor de bănași aveau drept panaș penéa de curcan pe cap mai ceva ca la Rupea. Inelul de la Iezerivo conține (Florin Croitoru, 2006) formula "Penéa ți-l tea" (Să ți dau, eu, Penea, dacă vrei ! Ia acest inel împăunat, ca pe o Coroană a Soarelui spre împăcare a sufletului tău iubit după ce te-a luat Cea cu coasă, tu descântată, descusută Polisteneasă !).
13. Portul alb și mereu nou ca neaua, cusut roșu și negru ca ia în pânză topită, veșmânt străveziu, îmbrăca la fel ca pe moșii, Cămășii, (Khā Mā Shīn, Mama Albă ce învelește în încheierea veselă la care ajungem cu toții, noi cei din strămoșească moșie ca glia). Purtarea și portul, faptele noastre de până la dulcea moarte ne-au dat numele. Aceștia sunt prin urmare Ghā-Rrhē-manii, Strălucitorii Oameni Albi ai Pământului Negru, Banii, Danii, Letonii, Lătânii și Valahanii.
14. "Românii", adică noi sărăcanii, armanii, Oamenii Curgători din Crug Femeiesc, s-au numit Bhā-Rahmanii, măi frate române ! De astă naștere să ai Khā-Bhā-R, astfel Khā dulce rană să curgă din femeile noastre, ca strălucirea vie a soarelui, o apă vie, iar nu fântână în zadar. Khă altfel suntem buni să ne ia N-ai Bhā ca pe Anna dacă ar fi fost zidită de alt Cineva decât bunul ei Zidar.
15. Din Miazănoapte reveneau an de an, berbecește, nu doar Goat-ii Krivofori, cuceritori, și Crivățele cu coarne roșii, Khā-Zorii, ci și pietrele de aur galben strălucitor. Și aceast Khā-Limbăr amintea de Agartha, A-Ghā-Rrhē-Thāv, Viața ce Nu se Scurge a Pământului Mamă...
16. Ambra este deci numele aurului moale, galben curgător, moale la atingere ca blănița jucăriei ursite și ursulețești care ne liniștește fetița, dar și rafinata băutură zeiască de dor, rășină străvezie cu înlăuntrul ce învie, de bucurie al nostru isvor. Impresionați, ca orice sălbatici, Ghātti au numit-o Am-băr, Băr-Mā, Curmă, Curmătură, Culme, Khā(r)-ma, guvernar, hibernare (Khā-Bern-ari), Iarnă, Îngheț, Ger. Acesta este Gerula, Strămoșul totemic, Gerilă, Ber-n, N-ber, Ambra din Berna, Mierea Aurie a celui ce-și vâră botul până vede Miedul, și nu se teme de înțepăturile harnicei albinuțe care zbârnâie furată în Vis, Miedvedev, Ursul. Și astfel HUNG Ember SPAN Hom-ber, Hombre, Omul Urs, Sacerdotul, a învins pe Berbec, bătăușul încăpățânat ca focul (Berbecele, Ursul și Cerbul, Ostașul, Regele și Serabul, Regele Ostaș Sacerdot, Tripartiția la Indo-Europeni, la George Dumézil, Opera Omnia. Dumézil scrie fără să-L știe de Adevărul și Calea care ne Reînvie).
17. Acum se face scrum sacrificiul cel nebun ! Ar-Khā devine Arché, Prima Alianță. The Ark of the Covenant. Arca scutură tare ca o sănătoasă chemare (Khā-e-Mare), ambra ei e bine zbuciumată, atingerea ei este *elek-tri-Khă. Migratorii Khāți (Carl Lewis, Alice în Țara Minunilir, Cheshire Cats) sunt potentați cureți. Femeia este o Liturghie în familie, nu mai e o iapă verde pentru cai verzi migratori pe barbari pereți.
18. Barbarii sunt curentați dacă ating pe Mama Cybele de pe tron apărată cu lei de Attys, bărbați inspirați dar de femei crunți pirați. Khā-lușarii bătăuși buni îi saltă pe beți. Electron, vv-Elec-T-Rrhē-On sunt frații vv-eleci, Velichii, Acei Mari Valahi născuți din Elektra. Până la Pravila lui Vasile Lupu la Trsfetitele pe vremea lui Vasile Moțoc, ÎPS Varlaam din Sihăstrie,
19. "Cel ce va fi prins cu ștromeleagul învârtoșat primpregiurul părților fătătoare ale muierii, i se va tăia scârbavnicul mădulariu, spre veșnica lui nefolosire"
20. Și azi în Anatolia turcii spun muntelui pe numele lui khattic, hitit și lycian (lupesc) DARO "Dag" ceea ce înseamnă DragKyon, Dragon Împărătesc. Hitiții au venit cu vetrele noastre în Asia Mică iar Etruscii au plecat tot cu iasca eskhara. Avem acum iască românească de la Alexandria Eskhate în Khā-Shīn-Ayïn-Khā-Șeitan la Ischia și Ostia. Mămăliguță de mei se mâncă de la cașă la Cașin ca la Mama Akka Shīn acasă. Aprinderea focului cu iască și păzirea focului vv-Hestiei în vv-atrium (vatra de peste pivnița din beci și nu în prispa auriculară) se scria în cuneiforme hitite și hieroglife "conforme cu inscripțiile pe lemn khattice"
21. Hassal Pahhar Paraișteni
(Grăbește-te să ții "pyra" focului aprinsă cu bușteni în potir).
22. Dardanii (TRAC, ALBA Dardha DARO Bardă și Pară ) au numele etnic ca para focului. Coama coifului de aur ce apăra ochii ostașului dar și lua ochii dușmanului în luptă avea coroană roșie la comati, galbenă la pilleati și albastră la Serabos Testes. Aceste culori se mai puteau vedea pe Columna Trojani pe vremea lui Clement al Treilea ce vroia să-l corupă la papistășie pe IO Niță, Împăratul vlah Caloian, Craiul Iovan și Mare Dan(ez) Ban Craiovean.
23. Faimosul turcit Aladdin ca și Nastrattin Altân Mussa Dag, munte, tăiș dublu, arată, Zeigen, Țaga, Dagga, Drag, Dagger, drakkar, Da-vv-on, Divan, Tăun, Tha-vv-on Năs Thavvon, Iovan Năzdrăvan. "Din" este Dreptatea, pe care semiții au învățat-o copiind legile noastre frumoase (Leges Bellagines, cele cântate)
24. Căci Mama este Electra, o oceanidă de la Oceanul Eridan, Danul de Sus. Vine de la marea Botan, ca Wotan, la țara ducelui Ramunc. Vine pe Dan-Eri în jos, pe un mal frumos, mai înalt ca Ur-Geții, argaeii, argeși. Tata este Thāv-Mā-Shīn, Thaumaturgul cu aur peșin de la Timișul de Sus, IO Tamaș cel Bun.
25. Boden este Marea Constanței. Din ea curg la Apus Rrhē-Dan, Ronul, și Rrhē-Ayīn, Rinul, cum gândește profesorul bavarez (Bhā-Bhā-Rrhē-Ayïn, care vede strălucit ceea ce decurge din origini) Vennemann (Europa Vasconica... 2003). E-vv-Ur-Ayīn-Apa, Apoasa Creație, lumea unde Venneman a deschis ochii întâia oară.
26. Spre răsărit curg Eri-danul (Padul) și Dan-Eri, Dunărea Danilor, Danailor Daoi, de la isvorul ascuns din Davosul vânătorilor șvițerieni, Da-vv-on-Shīn. De aici vin peșin Drăgușin, Drakones, ostași ai țepeșilor drăculești scriind răvașe domnești pe cruci "secuiești"...
27. Era scrisă ursita : Arz Buctă, răvaș de mister, rună oghăm, ocă de oier Rahman... Așa pregăteau, ca lacrima sacrificiului în ochiul căprui, nunta în cer cu Cerboaica, Dserfpă, Pui, punând Gonaciul în Cui...
28. Acesta este rostul scrisului în înscrisurile sintetice, simbolice și pristolnicești din Civilizația Europei Străvechi (Old European Script and Civilization, OESC and OECI).
29. Iar "runele", sunt bazate pe Cultura Pre-Cucuteni, Târpești și pe cea a "vânătorilor swiderieni". Runele, Răbojurile, Răvașele, sunt la plecare tot una, cununa. Scrierea Ogham găsită de Cezar la helveți, sunt un alfabet "chalcidic" lătân, sabin, pelasgic, venetic și osc adus peste Munții cei Albi de Etrusci lemnieni pădureți săgetători ca Oetzi !
30. Etruscii scriau ca plutașii de pe Bistrița moldavă, tot "coborâți" la vale din Pleiade în calea Bâcului.
31. Bâcul este Sângele Voinicului, ungerea țărușelor Termini Liber patri, domnii unși pe calea Taurului, spre Tiraspol, Tauropolis, ca pe vremea strălucitorilor strămoși de la muntele Ceahlău.
32. Ceahlăul este, pentru argați (Ur-Ghātti), Kogaionion-ul. Este la culme un megalit cu două capete (Cob-a-Ion-Ion, Capul lui Ion).
33. La o sută de ani de la pierderea Densușianului știm că acolo sălășlyia Ion Sânt Ion, Io-vv-an, ca Ia-vv-on la Luz (Betel). De la Cușmă în jos, Culmea, Scriptura, Legenda Fătului Frumos, Ceaslovul, Ruga Orei, și Gura de Aur curg la cale în vale ca un Crug de voinic drept și curajos și ca părintele Iustin de vânjos.
34. Gugu, Cucuietul Mamei Dochia, Ia-vv-Hē, Iancu, Iāa, este în veci întemnițat, întemeiat sub sălașul Negrului Împărat. În beciuri la cazne sub vatră, vv-Atrium, este vv-Hestia, Mama acelor negri Pemnites, Mama Akka Sua, Lares et Pennati Ek Ghēs, Acas' ca Mama Gaia, ce tuturor ne dă Ghes...
35. Kassites et Khūrites, coribanți, Khā-biri din Zidiri sunt Zbirii și Cureții ! Zbor și cădere în jos, la fund, ad inferos, spre nestemate, apele Botezului și bureții...
36. Iō-vv-hē, Iōve, Ia E(ste), din Săliște, ca Rariște, Ea este Stă-Pionul. Pe scurt, Kyon, muntele cerului, are peste Toacă, de draci alungătoarea Thāv-Khā...
37. Crucea de Piatră țintește și se curățește ca ierburile de sub Cruce pe Stăpâna Pion-ului, pe Ea, Bethylul, Altarul Babelor ca în Babele din Bucegi, Bhā-Bhā-El-Hē-Ur din Bhā-Ur-Khā-Ghē-Ayïn.
38. Cu lacrimi udată e Păpușa, Dochia, Daoi-Khā, Doica Fecioară a Fătului, Panaghia grădinei Maicii Domnului. Ecoul recent spre Apus este doar Cogălniceanu, învingătorul neam al capului tăiat (Khā-Ghē-L-Nika-Eannos) !
39. Partea de la Apus și de Miază-zi de Toaca și Panaghia muntelui ceresc, care e piramidal nu doar în umbrele lunii lui Gustar (ex sacrificio gustari, Primitium Frugae, Pristolnicie) este însemnată cu primele pristolnice ale strămoașelor noastre, la Tărtăria.
40. Tărtanii sau Tătânii s-au întins mult în Europa de Mijloc, în sus pe Dunăre (Dan-Eri) după cotul panonic, și până în Brâna sau Branul vv-alach al Tatrei (Preslav, Breslau, Brâno, de unde e tatăl cel încăpățânat, navigator de uscat, al tatei).
41. Cu tot cu bronzul și armele aliate, nerituale, pe drumul neolitic cucutenian și transdanubian al ceramicii marcate cu șnur de până la Elba (LinearBandKeramik, LBKE) au venit trei mii de ani mai târziu Khā-Laethes, celții, Galații microasiatici și prea luptaci. Galații sunt Khalții... Khā lații !
42. Și de acolo, trecând Alpii, strămoșii vlahi au ajuns ca venetici în laguna Padaniei și ca Etrusci în Toscana dinspre marea Thyrenniană (Tursi, Corsica, Tursana, Porsenna). Thyrsanii Părșani și parșivi ai reginei Dīdo au fost civilizați de Garamanții Lybiei.
43. Spre Răsărit calea strămoșilor a fost una a luptei cu turcii (Thāv-Ur-Khā-nii, curcanii) Găzari, Găozari sau Khazari. Aceștia erau războinici cruzi, poponari, deturnați de la firescul solar spre umbrosul Khā-Ur. Pentru spurcatele lor scârbavnice apucături căutau Ghia-uri, cum a mărturisit Sfântul Ioan Valahul.
44. Războinicii adevărați ai soarelui răsare rosteau rugăciuni către mare. Ei s-au numit Ionieni. Au cucerit Thāv -Rrhē-o-Yūd-Alef, Troia sau Troada. Aveau coifuri penate, capete împăunate de Kuoni, Pioni sau Păuni, a căror Cușmă "Frigiană" era aceea din Sfinxul Khā-Rrhē-Pathos, o cunună hiperboreană de Laur.
45. Sacrifiul Curcanilor Plevnei e povestit de Bărăgan până la Negrul din urmă, Caraorman. Gorgane au înflorit în grânarul din Bărăgane, până în ținutul dunărean al Folteștilor și Bugeacului.
46. Țara Serabilor le-a fost groapă comună, acoperită de Valul Troian, care e brazda lui Novac pe malul stâng al Deltei străvechi și al întregii Basarabii până la Nipru (Dan-Aper) și dincolo de zeul Terminus din Cotul Donului (Dan-Ais) până la Alexandria Eskhate.
47. Altarul îi urma peste tot fiind fire de piatră Mume, hirea scântâietoare de Chiatră (Khā-Ayïn-(vv)-Atrion), vatră, Ischion. Era un scăunel mic, es-khā-ton, șezut al strălucirii negre din Khā-Ura de sfârșit.
48. Eskhara s-a numit iască, cea ce isca Românii peste tot pe unde-i născa Muma. Iddische Mamme Găzare ziceau Tuhăt, pe nedrept înjosita murătură, Mulatuhāra, Sfaira din Sefora Sephirot Vâscul și Ma-Shīn-Ghā, Mama de la Șinca.
49. Fecioara cea sfântă a hrănit din Grădina Ei pe Împărătescul Băiat : Bhā-Ayïn-Thāv, Chipul Hristic al Strălucirii Crucii. La punerea Mântuitorului pe Cruce o lume nouă s-a născut din dureri ce tot Sionul au cutremurat, Catapeteasmă au tăiat, Cerurile au întunecat.
50. La un cutremur care a fost foarte intens repetat pe la mijlocul mileniului al șaselea î. Hr., vadul Boiilor s-a tăiat. Bosforul ce odinioară dinspre Miază Noapte (MIAN) s-a tot revărsat, acum a crăpat.
51. Zece ani trecură iar tăria și Urgia apelor nu s-au mai potolit, și din orgia rupătoare de ape o Mare Roșie de sânge, Erythreea Nordului, tot mai Neagră a curs și a băltit. Apele inundau Malul și Palul ridicându-se cu un picior în înălțime pe zi. Paleo-Dunărea estuar a devenit o deltă ticăloasă de Fanar.
52. Iar Asgard devenea pe zi ce trece un port scufundat de chihlimbar la Malul Maeotic. Se auzea până în peninsula Taman de la stânga estuarului fluviului Dan un urlet lycian, lupanar de lupan de la Bessi de Miază Zi, urgie de Leviathan, zece ani de orgii.
53. S-au mișcat după aceea din pământ, cum au plecat Goții spre Swideria, ghā-merri, Gomer Hyos, cimmerian (azi zis fals "ucrainean") o urgie de popor Folteștean, cuceritor, ionian.
54. Acești folteșteni proto-ahei sunt grecii, mercenarii Galaților. Gonindu-l pe regele cernavodan Priam tatăl lui Hector, prinț vrâncean al Regatului de Varna de dincoace de valul Troian, A-Khā-Ayin-(vv)-o-hé, cel ce nu mai vede strălucirea aheenilor.
55. Ajuns la Troada cu amintiri de Khāt-it cimmerian, neamul Cernavodan a pus un cap de pod la Bessipara, poarta Scheiană prin care va trece asinul troian... Hitiții sunt Khattiți cimerieni circumnavigatori euxini.
56. Ei s-au numit fiii lui Het ca la Țion, în câmpul stejarului lui More unde au vândut locul lui Avraam, noul venit arameean din Urul chaldeean Khā-L-Dan în cetatea Al Cyon-ului. Drumul lung al lânii de aur de la Cholchida Berbecului (Bhā-hé-Rrhē-Bhā-Khā) prin Fur-Khā și caerul Chalcidic, prezis de Khā-L-Khā-Shīn (Khalkcas, din Argos ca Argo-năucii Jasonieni, din Sydereai Pylae la Bessi Pârâieni.
57. Repetarea Legii scrie "Arammi obed Abi". Cum să schimbi Cartea cu Talmudul ca să îndreptezi pe Jidan (Judean) ? Acolo Saul din Tarsul Ciliciei, fariseu armean mare, sfântul Pavel cel Mare scrie către evrei amintindu-le unde se jertfea zeciuială Dumnezeului cel Prea Înalt, El Yōn-ului hyerosolymitan.
58. Creasta de Aur ca lâna kri-vv-oforilor Danai a ajuns semnul soarelui galilean, Danaim, și Danūna la guvernatorul Ban egiptean. Bān s-a citit în Țara Sfântă ca "pidosnicul" Nāb, în Nāb Mu-Aria, sau Nāb (M)u-Khā-Dan-Nețțar. Khā-Bhā-iru era Jidovul Rătăcitor până la Poarta lui N'ath Tha'n, Athena cea Neagră, port Solymitan.
59. Apele PELA se întindeau cu două mii de pași pe an. Singur rămânea, cu două sute de metri 'nălțat peste ape, Megalitul alb, Drakones cel Alb Fidonisian, Trac și Rahman, Harap Alb Harappan, Abares Seraba, medic de suflet și fără ban, Apollinian-ul, întâiul Ban Saraban.
60. Spargerea Bosforului a încetat la 5508 î. Hr. într-o zi de Septembrie la amiază.
61. Data aceasta ("Facerea Lumii") este esențială în Tradiția Bizantină, cum a fost ea păstrată de Bar Serabi (Regii Eroi care au apărat locul, de la Bessipara, Poarta călare pe Asia Mică, până la Nistru și până în Brâna - pasul Bran al Moraviei, in Walachia slovacă).
62. Regii Basarabi sunt o frăție de arme nobilă, o Männerbünde cu rădăcini în paleoliticul târziu. Semnul lor este "IO". IO Dan, IO Radu, IO Mircea nu sunt decât ecouri răsunând limpezi ale Formulei "Arvalilor" Caloiani.
63. IO Niță (numele unui Împărat, Craiul Iovan, Marele Ban care a întemeiat Craiova) este transcris greșit chiar de Vatican (Johannitius Sieur des Blackis) care a încercat să-l corupă în erezia papistășească pentru că era un militar neîntrecut, salvatorul din Ter Nova (Târnovo) și Vlaherne al Imperiului Latin de Răsărit.
64. Am văzut ca marele istoric Brătian că Lacul Pre-Pontic Euxinian a fost o Mare Nostrum, leagănul și miezul de lapte Proto-Indo-European (PION).
(End of Part A)
A. Mare Nostrum, Mare Nigrum. De la Akșana la Axeina.
B. Taina strălucitei Doamnei Noastre cele Negre din Cerul Sionului, Cyan.
C. Hyerus Caelim, Sfântul Cerului Selenei, Hyero Solymi.
D. Sfântul Țion, Sânt Ionul Sânt Helionul de la Răsărit.
E. Maica ce Prea Sta, privind ca Leoaica Sfinxului spre Apus.
F. Caraimanul, Creasta de Cocoș Împănată de Om vitejește Împăunat. Cușma Sfinxului Ia-vv-on, Taina Ionului Sânt Ion
Mai multe în cartea mea "Săgeata lui Abaris"...
2013-07-04
Vindecătoarea iubită
BLOG model Title
Tainele Mării Bonaei Deaea :
by Dr Dan Waniek, MD
Copyright © 2013
All Rights Reserved.
Copyright Requests Here Please !
Cu Georgiana sine-cera-etatea să ne fie totală ! Altfel, Maestre, prințesa-i prea tare, ne ia ca din oală ! Dragonului Domn Marinescu : Mā-Rrhē-Ayïn-Hē-Shīn-Khā-U(r) - Numele lui Horus Khā-Ur-Shīn Al Întâi Curgătorului Mamei Alin Celui ce înțelege și inspiră din plin : Mai prevăzător ca odinioară, Când paza noastră de hotară Deslușea privind prin Aurore Ultima ursită : Vindecătoarea iubită, A Nopților Cabiriei Zoin Binecuvântare străvezie A nevoii iubirii de Poezie La Sânziene și Călușari... Tainele Mării Bonaei Deaea : Sunt neagră dar sunt frumoasă... (...) 01. Pontus Euxinus este la început un lac glaciar (Ryan și Pitman, 1998). Apele lui sunt "albe" (cristaline) de la origini. 02. Pe malul lui, din al mării dalbe prund, stând strajă de mare la hotarele de la Apus, se află Dalbă Mănăstire, mai presus de fire, un megalit alb, înalt, de patru sute de metri, care lasă o umbră uriașă, de multe sute de suliți, la Răsăritul și la apusul soarelui. 03. La Sânziene, de Ziua cea mai Lungă, în amiezi, Turnurile ei Dalbe lasă o umbră sigură cu care vine iute ora când crezi. 04. Dincolo de Bosfor, apele Mării Egee sunt cu 180-200m mai sus. Sunt așa de la potopul universal din sfârșitul ultimei glaciații, în Zodia Mare a Leului, pe la 12.000 î. Hr. Fluviul glaciar indian Sarasvati are atunci șapte kilometri în lățime la vărsarea lui în Golful Khambat (Khā-Mā-Bhā-Thāv, mama născătoare a strălucitei străluciri solare - reflectate deci - ca și a lui Gandhi, Poarta Primă a Nunții Necerești : Ghē-(Nūn)-Daleth-Ayïn) 05. Răspândind prin Cele Cinci Ape esențiale (CinciAb, PanciAb, Pundj-ab) toată ghețăria topită a munților Himalaya, acele ape line ce n-au umplut Tibetul și nici lacul de dincolo de Munții Cerești (Chin Lung, Kun Lun) până la Poarta Cerului (Țâne Geană, Tien Șian), duc harapii negri la vale din Harappa și cetățile Hindus-ului în Țara Pund și până în zările de peste nouă mări și țări !!! The Beatiful Nine, Tantra Manușilor de peste Ocean. 06. Harapii ajung iute în Golful Per-Syr (Tatăl Soare, Persic), urcă Tigrul și Eufratul dintr-un port pe care-l numesc Urul Chaldeean până în As-Syr, Elam și Dervent, la Poarta Caucazului (Khā-ū-Khā-Shīn). Vorbesc, ca tamilii din munții Ghā-tti de Apus o limbă guturală și ergativă, Ghā-ō-Rrhē-Ghē, Ge-Orge-Ana, Ille Anna. Se ivesc Cabirii ca ivirii până-n zările privirii. La vorbire au un rost, dialectul basc și tosc... Neam pietros, de loc la trup gros, neamuri zece, Etche și Adze cu orașe Vili. 07. Scrierea lor, în care Khā era lumina Sfântului Soare sau crucea sa strălucitoare și rotitoare (Swas-Thāv-Khā levogiră) trece pe tăblițe de lut, coapte iute din mâlul de început. Este mâlul proaspăt, curat și roditor al locului, ce curge din Ararat la vale, Khā pâinicile de suflet Khā. Țara de Sus se numește Născătoare a Luminii Khā, deci Khāt-Thāv, Thāv Khāt. 08. Este țara întâilor neamuri levantine, Ur - Maen (tsch), gar-maen, a Ar-mânilor, Armenilor și Garamanților "ghermani". Autentic, NEWE "germane". Caramanlâi și caragialești, ele fac statui de oameni cu cușme căzătoare pe frunte pe care le pun ca pe Sfincși în vârf de munte din Ararat până la Cioara și de la Bessi Para până la Pociovaliște și Chiperești... 09. Harapii negri, adorând soarele, sunt Khāt-ti, Thāv Khā, tuhătul strălucind spre bărbat, sefira regească Malkhut (Ma-L-Khă-Thāv). Ta Khāt este Țaga în grai gutural de bărbați (Bhā-hē-Rrhē-Bhā-Thāv, de două ori Strălucitori Reflectând Nașterea din Luminoasa Cruce). 10. Khatti sunt deci Ghatti după origine, dar se numesc recent Gotthi și Gaetti în Țară întinsă dincolo de hotară ( pe unde curge strălucita feminitate solară Khā-O-Thāv-Rrhē). Singurii care numesc Soarele Mamă de Fiu - Sohn, Sonne... Straja de țară la Podul Târgului din Afară. Ostașii ce nu se înmoaie apăsându-și pe sub mese trupurile de vărsat fără pohte în muieri podărese. 11. Ei își fac sălaș în străvechiul oraș, taman în Mâlul Maeotic în care curge liniștit glaciarul Don (Dan-ais). Orașul Palus-ului Maeotic este deci Asgard, Ais-Khā-Rrhē-Dāleth (Poarta curgătorului Pfalus sau Sălaș al Strălucirii). Mai târziu, pe aici, Khā-zarii jidoviți, Găzarii de la marea cazacă sau cazară se vor numi Caraiți (Thor Hyerdahl, 2000). 12. Apele dulci ale lacului pre-pontic (Pre-Euxine Lake, PELA) au permis răspândirea în jurul său, dinspre țărmurile joase adânc înspre interiorul european, până-n munte, a unei civilizații agricole pașnice, de belșug și rafinament, care cultiva și grâul și feminitatea, postūrile și pōsturile. Civilizația Europei Vechi știa să înfrunte Eonii. Harapii au ajuns aici Albi... Garamanții erau fericiți, buni amanți, îmbrăcați în albi, impasibili și postitori, de sămânță păstrători, de muieri mult țiitori, cu legi frumoase de la cântători, cu creastă cocoșească și îndelung rugători. Și Miresele lor de bănași aveau drept panaș penéa de curcan pe cap mai ceva ca la Rupea. Inelul de la Iezerivo conține (Florin Croitoru, 2006) formula "Penéa ți-l tea" (Să ți dau, eu, Penea, dacă vrei ! Ia acest inel împăunat, ca pe o Coroană a Soarelui spre împăcare a sufletului tău iubit după ce te-a luat Cea cu coasă, tu descântată, descusută Polisteneasă !). 13. Portul alb și mereu nou ca neaua, cusut roșu și negru ca ia în pânză topită, veșmânt străveziu, îmbrăca la fel ca pe moșii, Cămășii, (Khā Mā Shīn, Mama Albă ce învelește în încheierea veselă la care ajungem cu toții, noi cei din strămoșească moșie ca glia). Purtarea și portul, faptele noastre de până la dulcea moarte ne-au dat numele. Aceștia sunt prin urmare Ghā-Rrhē-manii, Strălucitorii Oameni Albi ai Pământului Negru, Banii, Danii, Letonii, Lătânii și Valahanii. 14. "Românii", adică noi sărăcanii, armanii, Oamenii Curgători din Crug Femeiesc, s-au numit Bhā-Rahmanii, măi frate române ! De astă naștere să ai Khā-Bhā-R, astfel Khā dulce rană să curgă din femeile noastre, ca strălucirea vie a soarelui, o apă vie, iar nu fântână în zadar. Khă altfel suntem buni să ne ia N-ai Bhā ca pe Anna dacă ar fi fost zidită de alt Cineva decât bunul ei Zidar. 15. Din Miazănoapte reveneau an de an, berbecește, nu doar Goat-ii Krivofori, cuceritori, și Crivățele cu coarne roșii, Khā-Zorii, ci și pietrele de aur galben strălucitor. Și aceast Khā-Limbăr amintea de Agartha, A-Ghā-Rrhē-Thāv, Viața ce Nu se Scurge a Pământului Mamă... 16. Ambra este deci numele aurului moale, galben curgător, moale la atingere ca blănița jucăriei ursite și ursulețești care ne liniștește fetița, dar și rafinata băutură zeiască de dor, rășină străvezie cu înlăuntrul ce învie, de bucurie al nostru isvor. Impresionați, ca orice sălbatici, Ghātti au numit-o Am-băr, Băr-Mā, Curmă, Curmătură, Culme, Khā(r)-ma, guvernar, hibernare (Khā-Bern-ari), Iarnă, Îngheț, Ger. Acesta este Gerula, Strămoșul totemic, Gerilă, Ber-n, N-ber, Ambra din Berna, Mierea Aurie a celui ce-și vâră botul până vede Miedul, și nu se teme de înțepăturile harnicei albinuțe care zbârnâie furată în Vis, Miedvedev, Ursul. Și astfel HUNG Ember SPAN Hom-ber, Hombre, Omul Urs, Sacerdotul, a învins pe Berbec, bătăușul încăpățânat ca focul (Berbecele, Ursul și Cerbul, Ostașul, Regele și Serabul, Regele Ostaș Sacerdot, Tripartiția la Indo-Europeni, la George Dumézil, Opera Omnia. Dumézil scrie fără să-L știe de Adevărul și Calea care ne Reînvie). 17. Acum se face scrum sacrificiul cel nebun ! Ar-Khā devine Arché, Prima Alianță. The Ark of the Covenant. Arca scutură tare ca o sănătoasă chemare (Khā-e-Mare), ambra ei e bine zbuciumată, atingerea ei este *elek-tri-Khă. Migratorii Khāți (Carl Lewis, Alice în Țara Minunilir, Cheshire Cats) sunt potentați cureți. Femeia este o Liturghie în familie, nu mai e o iapă verde pentru cai verzi migratori pe barbari pereți. 18. Barbarii sunt curentați dacă ating pe Mama Cybele de pe tron apărată cu lei de Attys, bărbați inspirați dar de femei crunți pirați. Khā-lușarii bătăuși buni îi saltă pe beți. Electron, vv-Elec-T-Rrhē-On sunt frații vv-eleci, Velichii, Acei Mari Valahi născuți din Elektra. Până la Pravila lui Vasile Lupu la Trsfetitele pe vremea lui Vasile Moțoc, ÎPS Varlaam din Sihăstrie, 19. "Cel ce va fi prins cu ștromeleagul învârtoșat primpregiurul părților fătătoare ale muierii, i se va tăia scârbavnicul mădulariu, spre veșnica lui nefolosire" 20. Și azi în Anatolia turcii spun muntelui pe numele lui khattic, hitit și lycian (lupesc) DARO "Dag" ceea ce înseamnă DragKyon, Dragon Împărătesc. Hitiții au venit cu vetrele noastre în Asia Mică iar Etruscii au plecat tot cu iasca eskhara. Avem acum iască românească de la Alexandria Eskhate în Khā-Shīn-Ayïn-Khā-Șeitan la Ischia și Ostia. Mămăliguță de mei se mâncă de la cașă la Cașin ca la Mama Akka Shīn acasă. Aprinderea focului cu iască și păzirea focului vv-Hestiei în vv-atrium (vatra de peste pivnița din beci și nu în prispa auriculară) se scria în cuneiforme hitite și hieroglife "conforme cu inscripțiile pe lemn khattice" 21. Hassal Pahhar Paraișteni (Grăbește-te să ții "pyra" focului aprinsă cu bușteni în potir). 22. Dardanii (TRAC, ALBA Dardha DARO Bardă și Pară ) au numele etnic ca para focului. Coama coifului de aur ce apăra ochii ostașului dar și lua ochii dușmanului în luptă avea coroană roșie la comati, galbenă la pilleati și albastră la Serabos Testes. Aceste culori se mai puteau vedea pe Columna Trojani pe vremea lui Clement al Treilea ce vroia să-l corupă la papistășie pe IO Niță, Împăratul vlah Caloian, Craiul Iovan și Mare Dan(ez) Ban Craiovean. 23. Faimosul turcit Aladdin ca și Nastrattin Altân Mussa Dag, munte, tăiș dublu, arată, Zeigen, Țaga, Dagga, Drag, Dagger, drakkar, Da-vv-on, Divan, Tăun, Tha-vv-on Năs Thavvon, Iovan Năzdrăvan. "Din" este Dreptatea, pe care semiții au învățat-o copiind legile noastre frumoase (Leges Bellagines, cele cântate) 24. Căci Mama este Electra, o oceanidă de la Oceanul Eridan, Danul de Sus. Vine de la marea Botan, ca Wotan, la țara ducelui Ramunc. Vine pe Dan-Eri în jos, pe un mal frumos, mai înalt ca Ur-Geții, argaeii, argeși. Tata este Thāv-Mā-Shīn, Thaumaturgul cu aur peșin de la Timișul de Sus, IO Tamaș cel Bun. 25. Boden este Marea Constanței. Din ea curg la Apus Rrhē-Dan, Ronul, și Rrhē-Ayīn, Rinul, cum gândește profesorul bavarez (Bhā-Bhā-Rrhē-Ayïn, care vede strălucit ceea ce decurge din origini) Vennemann (Europa Vasconica... 2003). E-vv-Ur-Ayīn-Apa, Apoasa Creație, lumea unde Venneman a deschis ochii întâia oară. 26. Spre răsărit curg Eri-danul (Padul) și Dan-Eri, Dunărea Danilor, Danailor Daoi, de la isvorul ascuns din Davosul vânătorilor șvițerieni, Da-vv-on-Shīn. De aici vin peșin Drăgușin, Drakones, ostași ai țepeșilor drăculești scriind răvașe domnești pe cruci "secuiești"... 27. Era scrisă ursita : Arz Buctă, răvaș de mister, rună oghăm, ocă de oier Rahman... Așa pregăteau, ca lacrima sacrificiului în ochiul căprui, nunta în cer cu Cerboaica, Dserfpă, Pui, punând Gonaciul în Cui... 28. Acesta este rostul scrisului în înscrisurile sintetice, simbolice și pristolnicești din Civilizația Europei Străvechi (Old European Script and Civilization, OESC and OECI). 29. Iar "runele", sunt bazate pe Cultura Pre-Cucuteni, Târpești și pe cea a "vânătorilor swiderieni". Runele, Răbojurile, Răvașele, sunt la plecare tot una, cununa. Scrierea Ogham găsită de Cezar la helveți, sunt un alfabet "chalcidic" lătân, sabin, pelasgic, venetic și osc adus peste Munții cei Albi de Etrusci lemnieni pădureți săgetători ca Oetzi ! 30. Etruscii scriau ca plutașii de pe Bistrița moldavă, tot "coborâți" la vale din Pleiade în calea Bâcului. 31. Bâcul este Sângele Voinicului, ungerea țărușelor Termini Liber patri, domnii unși pe calea Taurului, spre Tiraspol, Tauropolis, ca pe vremea strălucitorilor strămoși de la muntele Ceahlău. 32. Ceahlăul este, pentru argați (Ur-Ghātti), Kogaionion-ul. Este la culme un megalit cu două capete (Cob-a-Ion-Ion, Capul lui Ion). 33. La o sută de ani de la pierderea Densușianului știm că acolo sălășlyia Ion Sânt Ion, Io-vv-an, ca Ia-vv-on la Luz (Betel). De la Cușmă în jos, Culmea, Scriptura, Legenda Fătului Frumos, Ceaslovul, Ruga Orei, și Gura de Aur curg la cale în vale ca un Crug de voinic drept și curajos și ca părintele Iustin de vânjos. 34. Gugu, Cucuietul Mamei Dochia, Ia-vv-Hē, Iancu, Iāa, este în veci întemnițat, întemeiat sub sălașul Negrului Împărat. În beciuri la cazne sub vatră, vv-Atrium, este vv-Hestia, Mama acelor negri Pemnites, Mama Akka Sua, Lares et Pennati Ek Ghēs, Acas' ca Mama Gaia, ce tuturor ne dă Ghes... 35. Kassites et Khūrites, coribanți, Khā-biri din Zidiri sunt Zbirii și Cureții ! Zbor și cădere în jos, la fund, ad inferos, spre nestemate, apele Botezului și bureții... 36. Iō-vv-hē, Iōve, Ia E(ste), din Săliște, ca Rariște, Ea este Stă-Pionul. Pe scurt, Kyon, muntele cerului, are peste Toacă, de draci alungătoarea Thāv-Khā... 37. Crucea de Piatră țintește și se curățește ca ierburile de sub Cruce pe Stăpâna Pion-ului, pe Ea, Bethylul, Altarul Babelor ca în Babele din Bucegi, Bhā-Bhā-El-Hē-Ur din Bhā-Ur-Khā-Ghē-Ayïn. 38. Cu lacrimi udată e Păpușa, Dochia, Daoi-Khā, Doica Fecioară a Fătului, Panaghia grădinei Maicii Domnului. Ecoul recent spre Apus este doar Cogălniceanu, învingătorul neam al capului tăiat (Khā-Ghē-L-Nika-Eannos) ! 39. Partea de la Apus și de Miază-zi de Toaca și Panaghia muntelui ceresc, care e piramidal nu doar în umbrele lunii lui Gustar (ex sacrificio gustari, Primitium Frugae, Pristolnicie) este însemnată cu primele pristolnice ale strămoașelor noastre, la Tărtăria. 40. Tărtanii sau Tătânii s-au întins mult în Europa de Mijloc, în sus pe Dunăre (Dan-Eri) după cotul panonic, și până în Brâna sau Branul vv-alach al Tatrei (Preslav, Breslau, Brâno, de unde e tatăl cel încăpățânat, navigator de uscat, al tatei) 41. Cu tot cu bronzul și armele aliate, nerituale, pe drumul neolitic cucutenian și transdanubian al ceramicii marcate cu șnur de până la Elba (LinearBandKeramik, LBKE) au venit trei mii de ani mai târziu Khā-Laethes, celții, Galații microasiatici și prea luptaci. 42. Și de acolo, trecând Alpii, strămoșii vlahi au ajuns ca venetici în laguna Padaniei și ca Etrusci în Toscana dinspre marea Thyrenniană (Tursi, Corsica, Tursana, Porsenna). Thyrsanii Părșani și parșivi ai reginei Dīdo au fost civilizați de Garamanții Lybiei. 43. Spre Răsărit calea strămoșilor a fost una a luptei cu turcii (Thāv-Ur-Khā-nii, curcanii) Găzari, Găozari sau Khazari. Aceștia erau războinici cruzi, poponari, deturnați de la firescul solar spre umbrosul Khā-Ur. Pentru spurcatele lor scârbavnice apucături căutau Ghia-uri, cum a mărturisit Sfântul Ioan Valahul. 44. Războinicii adevărați ai soarelui răsare rosteau rugăciuni către mare. Ei s-au numit Ionieni. Au cucerit Thāv -Rrhē-o-Yūd-Alef, Troia sau Troada. Aveau coifuri penate, capete împăunate de Kuoni, Pioni sau Păuni, a căror Cușmă "Frigiană" era aceea din Sfinxul Khā-Rrhē-Pathos, o cunună hiperboreană de Laur. 45. Sacrifiul Curcanilor Plevnei e povestit de Bărăgan până la Negrul din urmă, Caraorman. Gorgane au înflorit în grânarul din Bărăgane, până în ținutul dunărean al Folteștilor și Bugeacului. 46. Țara Serabilor le-a fost groapă comună, acoperită de Valul Troian, care e brazda lui Novac pe malul stâng al Deltei străvechi și al întregii Basarabii până la Nipru (Dan-Aper) și dincolo de zeul Terminus din Cotul Donului (Dan-Ais) până la Alexandria Eskhate. 47. Altarul îi urma peste tot fiind fire de piatră Mume, hirea scântâietoare de Chiatră (Khā-Ayïn-(vv)-Atrion), vatră, Ischion. Era un scăunel mic, es-khā-ton, șezut al strălucirii negre din Khā-Ura de sfârșit. 48. Eskhara s-a numit iască, cea ce isca Românii peste tot pe unde-i născa Muma. Iddische Mamme Găzare ziceau Tuhăt, pe nedrept înjosita murătură, Mulatuhāra, Sfaira din Sefora Sephirot Vâscul și Ma-Shīn-Ghā, Mama de la Șinca. 49. Fecioara cea sfântă a hrănit din Grădina Ei pe Împărătescul Băiat : Bhā-Ayïn-Thāv, Chipul Hristic al Strălucirii Crucii. La punerea Mântuitorului pe Cruce o lume nouă s-a născut din dureri ce tot Sionul au cutremurat, Catapeteasmă au tăiat, Cerurile au întunecat. 50. La un cutremur care a fost foarte intens repetat pe la mijlocul mileniului al șaselea î. Hr., vadul Boiilor s-a tăiat. Bosforul ce odinioară dinspre Miază Noapte (MIAN) s-a tot revărsat, acum a crăpat. 51. Zece ani tăria și Urgia apelor nu s-au mai potolit, și din orgia rupătoare de ape o Mare Roșie de sânge, Erythreea Nordului, tot mai Neagră a curs și a băltit. Apele inundau Malul și Palul ridicându-se cu un picior în înălțime pe zi. Paleo-Dunărea estuar a devenit o deltă ticăloasă de Fanar. 52. Iar Asgard devenea pe zi ce trece un port scufundat de chihlimbar la Malul Maeotic. Se auzea până în peninsula Taman de la stânga estuarului fluviului Dan un urlet lycian, lupanar de lupan de la Bessi de Miază Zi, urgie de Leviathan, zece ani de orgii. 53. S-au mișcat după aceea din pământ, cum au plecat Goții spre Swideria, ghā-merri, Gomer Hyos, cimmerian (azi zis fals "ucrainean") o urgie de popor Folteștean, cuceritor, ionian. 54. Acești folteșteni proto-ahei sunt grecii, mercenarii Galaților. Gonindu-l pe regele cernavodan Priam tatăl lui Hector, prinț vrâncean al Regatului de Varna de dincoace de valul Troian, A-Khā-Ayin-(vv)-o-hé, cel ce nu mai vede strălucirea aheenilor. 55. Ajuns la Troada cu amintiri de Khāt-it cimmerian, neamul Cernavodan a pus un cap de pod la Bessipara, poarta Scheiană prin care va trece asinul troian... Hitiții sunt Khattiți cimerieni circumnavigatori euxini. 56. Ei s-au numit fiii lui Het ca la Țion, în câmpul stejarului lui More unde au vândut locul lui Avraam, noul venit arameean din Urul chaldeean Khā-L-Dan în cetatea Al Cyon-ului. Drumul lung al lânii de aur de la Cholchida Berbecului (Bhā-hé-Rrhē-Bhā-Khā) prin Fur-Khā și caerul Chalcidic, prezis de Khā-L-Khā-Shīn (Khalkcas, din Argos ca Argo-năucii Jasonieni, din Sydereai Pylae la Bessi Pârâieni. 57. Repetarea Legii scrie "Arammi obed Abi". Cum să schimbi Cartea cu Talmudul ca să îndreptezi pe Jidan (Judean) ? Acolo Saul din Tarsul Ciliciei, fariseu armean mare, sfântul Pavel cel Mare scrie către evrei amintindu-le unde se jertfea zeciuială Dumnezeului cel Prea Înalt, El Yōn-ului hyerosolymitan. 58. Creasta de Aur ca lâna kri-vv-oforilor Danai a ajuns semnul soarelui galilean, Danaim, și Danūna la guvernatorul Ban egiptean. Bān s-a citit în Țara Sfântă ca "pidosnicul" Nāb, în Nāb Mu-Aria, sau Nāb (M)u-Khā-Dan-Nețțar. Khā-Bhā-iru era Jidovul Rătăcitor până la Poarta lui N'ath Tha'n, Athena cea Neagră, port Solymitan. 59. Apele PELA se întindeau cu două mii de pași pe an. Singur rămânea, cu două sute de metri 'nălțat peste ape, Megalitul alb, Drakones cel Alb Fidonisian, Trac și Rahman, Harap Alb Harappan, Abares Seraba, medic de suflet și fără ban, Apollinian-ul, întâiul Ban Saraban. 60. Spargerea Bosforului a încetat la 5508 î. Hr. într-o zi de Septembrie la amiază. 61. Data aceasta ("Facerea Lumii") este esențială în Tradiția Bizantină, cum a fost ea păstrată de Bar Serabi (Regii Eroi care au apărat locul, de la Bessipara, Poarta călare pe Asia Mică, până la Nistru și până în Brâna - pasul Bran al Moraviei, in Walachia slovacă). 62. Regii Basarabi sunt o frăție de arme nobilă, o Männerbünde cu rădăcini în paleoliticul târziu. Semnul lor este "IO". IO Dan, IO Radu, IO Mircea nu sunt decât ecouri răsunând limpezi ale Formulei "Arvalilor" Caloiani. 63. IO Niță (numele unui Împărat, Craiul Iovan, Marele Ban care a întemeiat Craiova) este transcris greșit chiar de Vatican (Johannitius Sieur des Blackis) care a încercat să-l corupă în erezia papistășească pentru că era un militar neîntrecut, salvatorul din Ter Nova (Târnovo) și Vlaherne al Imperiului Latin de Răsărit. 64. Am văzut ca marele istoric Brătian că Lacul Pre-Pontic Euxinian a fost o Mare Nostrum, leagănul și miezul de lapte Proto-Indo-European (PION). (End of Part A) A. Mare Nostrum, Mare Nigrum. De la Akșana la Axeina. B. Taina strălucitei Doamnei Noastre cele Negre din Cerul Sionului, Cyan. C. Hyerus Caelim, Sfântul Cerului Selenei, Hyero Solymi. D. Sfântul Țion, Sânt Ionul Sânt Helionul de la Răsărit. E. Maica ce Prea Sta, privind ca Leoaica Sfinxului spre Apus. F. Caraimanul, Creasta de Cocoș Împănată de Om vitejește Împăunat. Cușma Sfinxului Ia-vv-on, Taina Ionului Sânt Ion Mai multe în cartea mea "Săgeata lui Abaris"... (Muguraș drag, e Aïphouncinqué depuis chez moi :-)
by Dr Dan Waniek, MD
Copyright © 2013
All Rights Reserved.
Copyright Requests Here Please !
Cu Georgiana sine-cera-etatea să ne fie totală ! Altfel, Maestre, prințesa-i prea tare, ne ia ca din oală ! Dragonului Domn Marinescu : Mā-Rrhē-Ayïn-Hē-Shīn-Khā-U(r) - Numele lui Horus Khā-Ur-Shīn Al Întâi Curgătorului Mamei Alin Celui ce înțelege și inspiră din plin : Mai prevăzător ca odinioară, Când paza noastră de hotară Deslușea privind prin Aurore Ultima ursită : Vindecătoarea iubită, A Nopților Cabiriei Zoin Binecuvântare străvezie A nevoii iubirii de Poezie La Sânziene și Călușari... Tainele Mării Bonaei Deaea : Sunt neagră dar sunt frumoasă... (...) 01. Pontus Euxinus este la început un lac glaciar (Ryan și Pitman, 1998). Apele lui sunt "albe" (cristaline) de la origini. 02. Pe malul lui, din al mării dalbe prund, stând strajă de mare la hotarele de la Apus, se află Dalbă Mănăstire, mai presus de fire, un megalit alb, înalt, de patru sute de metri, care lasă o umbră uriașă, de multe sute de suliți, la Răsăritul și la apusul soarelui. 03. La Sânziene, de Ziua cea mai Lungă, în amiezi, Turnurile ei Dalbe lasă o umbră sigură cu care vine iute ora când crezi. 04. Dincolo de Bosfor, apele Mării Egee sunt cu 180-200m mai sus. Sunt așa de la potopul universal din sfârșitul ultimei glaciații, în Zodia Mare a Leului, pe la 12.000 î. Hr. Fluviul glaciar indian Sarasvati are atunci șapte kilometri în lățime la vărsarea lui în Golful Khambat (Khā-Mā-Bhā-Thāv, mama născătoare a strălucitei străluciri solare - reflectate deci - ca și a lui Gandhi, Poarta Primă a Nunții Necerești : Ghē-(Nūn)-Daleth-Ayïn) 05. Răspândind prin Cele Cinci Ape esențiale (CinciAb, PanciAb, Pundj-ab) toată ghețăria topită a munților Himalaya, acele ape line ce n-au umplut Tibetul și nici lacul de dincolo de Munții Cerești (Chin Lung, Kun Lun) până la Poarta Cerului (Țâne Geană, Tien Șian), duc harapii negri la vale din Harappa și cetățile Hindus-ului în Țara Pund și până în zările de peste nouă mări și țări !!! The Beatiful Nine, Tantra Manușilor de peste Ocean. 06. Harapii ajung iute în Golful Per-Syr (Tatăl Soare, Persic), urcă Tigrul și Eufratul dintr-un port pe care-l numesc Urul Chaldeean până în As-Syr, Elam și Dervent, la Poarta Caucazului (Khā-ū-Khā-Shīn). Vorbesc, ca tamilii din munții Ghā-tti de Apus o limbă guturală și ergativă, Ghā-ō-Rrhē-Ghē, Ge-Orge-Ana, Ille Anna. Se ivesc Cabirii ca ivirii până-n zările privirii. La vorbire au un rost, dialectul basc și tosc... Neam pietros, de loc la trup gros, neamuri zece, Etche și Adze cu orașe Vili. 07. Scrierea lor, în care Khā era lumina Sfântului Soare sau crucea sa strălucitoare și rotitoare (Swas-Thāv-Khā levogiră) trece pe tăblițe de lut, coapte iute din mâlul de început. Este mâlul proaspăt, curat și roditor al locului, ce curge din Ararat la vale, Khā pâinicile de suflet Khā. Țara de Sus se numește Născătoare a Luminii Khā, deci Khāt-Thāv, Thāv Khāt. 08. Este țara întâilor neamuri levantine, Ur - Maen (tsch), gar-maen, a Ar-mânilor, Armenilor și Garamanților "ghermani". Autentic, NEWE "germane". Caramanlâi și caragialești, ele fac statui de oameni cu cușme căzătoare pe frunte pe care le pun ca pe Sfincși în vârf de munte din Ararat până la Cioara și de la Bessi Para până la Pociovaliște și Chiperești... 09. Harapii negri, adorând soarele, sunt Khāt-ti, Thāv Khā, tuhătul strălucind spre bărbat, sefira regească Malkhut (Ma-L-Khă-Thāv). Ta Khāt este Țaga în grai gutural de bărbați (Bhā-hē-Rrhē-Bhā-Thāv, de două ori Strălucitori Reflectând Nașterea din Luminoasa Cruce). 10. Khatti sunt deci Ghatti după origine, dar se numesc recent Gotthi și Gaetti în Țară întinsă dincolo de hotară ( pe unde curge strălucita feminitate solară Khā-O-Thāv-Rrhē). Singurii care numesc Soarele Mamă de Fiu - Sohn, Sonne... Straja de țară la Podul Târgului din Afară. Ostașii ce nu se înmoaie apăsându-și pe sub mese trupurile de vărsat fără pohte în muieri podărese. 11. Ei își fac sălaș în străvechiul oraș, taman în Mâlul Maeotic în care curge liniștit glaciarul Don (Dan-ais). Orașul Palus-ului Maeotic este deci Asgard, Ais-Khā-Rrhē-Dāleth (Poarta curgătorului Pfalus sau Sălaș al Strălucirii). Mai târziu, pe aici, Khā-zarii jidoviți, Găzarii de la marea cazacă sau cazară se vor numi Caraiți (Thor Hyerdahl, 2000). 12. Apele dulci ale lacului pre-pontic (Pre-Euxine Lake, PELA) au permis răspândirea în jurul său, dinspre țărmurile joase adânc înspre interiorul european, până-n munte, a unei civilizații agricole pașnice, de belșug și rafinament, care cultiva și grâul și feminitatea, postūrile și pōsturile. Civilizația Europei Vechi știa să înfrunte Eonii. Harapii au ajuns aici Albi... Garamanții erau fericiți, buni amanți, îmbrăcați în albi, impasibili și postitori, de sămânță păstrători, de muieri mult țiitori, cu legi frumoase de la cântători, cu creastă cocoșească și îndelung rugători. Și Miresele lor de bănași aveau drept panaș penéa de curcan pe cap mai ceva ca la Rupea. Inelul de la Iezerivo conține (Florin Croitoru, 2006) formula "Penéa ți-l tea" (Să ți dau, eu, Penea, dacă vrei ! Ia acest inel împăunat, ca pe o Coroană a Soarelui spre împăcare a sufletului tău iubit după ce te-a luat Cea cu coasă, tu descântată, descusută Polisteneasă !). 13. Portul alb și mereu nou ca neaua, cusut roșu și negru ca ia în pânză topită, veșmânt străveziu, îmbrăca la fel ca pe moșii, Cămășii, (Khā Mā Shīn, Mama Albă ce învelește în încheierea veselă la care ajungem cu toții, noi cei din strămoșească moșie ca glia). Purtarea și portul, faptele noastre de până la dulcea moarte ne-au dat numele. Aceștia sunt prin urmare Ghā-Rrhē-manii, Strălucitorii Oameni Albi ai Pământului Negru, Banii, Danii, Letonii, Lătânii și Valahanii. 14. "Românii", adică noi sărăcanii, armanii, Oamenii Curgători din Crug Femeiesc, s-au numit Bhā-Rahmanii, măi frate române ! De astă naștere să ai Khā-Bhā-R, astfel Khā dulce rană să curgă din femeile noastre, ca strălucirea vie a soarelui, o apă vie, iar nu fântână în zadar. Khă altfel suntem buni să ne ia N-ai Bhā ca pe Anna dacă ar fi fost zidită de alt Cineva decât bunul ei Zidar. 15. Din Miazănoapte reveneau an de an, berbecește, nu doar Goat-ii Krivofori, cuceritori, și Crivățele cu coarne roșii, Khā-Zorii, ci și pietrele de aur galben strălucitor. Și aceast Khā-Limbăr amintea de Agartha, A-Ghā-Rrhē-Thāv, Viața ce Nu se Scurge a Pământului Mamă... 16. Ambra este deci numele aurului moale, galben curgător, moale la atingere ca blănița jucăriei ursite și ursulețești care ne liniștește fetița, dar și rafinata băutură zeiască de dor, rășină străvezie cu înlăuntrul ce învie, de bucurie al nostru isvor. Impresionați, ca orice sălbatici, Ghātti au numit-o Am-băr, Băr-Mā, Curmă, Curmătură, Culme, Khā(r)-ma, guvernar, hibernare (Khā-Bern-ari), Iarnă, Îngheț, Ger. Acesta este Gerula, Strămoșul totemic, Gerilă, Ber-n, N-ber, Ambra din Berna, Mierea Aurie a celui ce-și vâră botul până vede Miedul, și nu se teme de înțepăturile harnicei albinuțe care zbârnâie furată în Vis, Miedvedev, Ursul. Și astfel HUNG Ember SPAN Hom-ber, Hombre, Omul Urs, Sacerdotul, a învins pe Berbec, bătăușul încăpățânat ca focul (Berbecele, Ursul și Cerbul, Ostașul, Regele și Serabul, Regele Ostaș Sacerdot, Tripartiția la Indo-Europeni, la George Dumézil, Opera Omnia. Dumézil scrie fără să-L știe de Adevărul și Calea care ne Reînvie). 17. Acum se face scrum sacrificiul cel nebun ! Ar-Khā devine Arché, Prima Alianță. The Ark of the Covenant. Arca scutură tare ca o sănătoasă chemare (Khā-e-Mare), ambra ei e bine zbuciumată, atingerea ei este *elek-tri-Khă. Migratorii Khāți (Carl Lewis, Alice în Țara Minunilir, Cheshire Cats) sunt potentați cureți. Femeia este o Liturghie în familie, nu mai e o iapă verde pentru cai verzi migratori pe barbari pereți. 18. Barbarii sunt curentați dacă ating pe Mama Cybele de pe tron apărată cu lei de Attys, bărbați inspirați dar de femei crunți pirați. Khā-lușarii bătăuși buni îi saltă pe beți. Electron, vv-Elec-T-Rrhē-On sunt frații vv-eleci, Velichii, Acei Mari Valahi născuți din Elektra. Până la Pravila lui Vasile Lupu la Trsfetitele pe vremea lui Vasile Moțoc, ÎPS Varlaam din Sihăstrie, 19. "Cel ce va fi prins cu ștromeleagul învârtoșat primpregiurul părților fătătoare ale muierii, i se va tăia scârbavnicul mădulariu, spre veșnica lui nefolosire" 20. Și azi în Anatolia turcii spun muntelui pe numele lui khattic, hitit și lycian (lupesc) DARO "Dag" ceea ce înseamnă DragKyon, Dragon Împărătesc. Hitiții au venit cu vetrele noastre în Asia Mică iar Etruscii au plecat tot cu iasca eskhara. Avem acum iască românească de la Alexandria Eskhate în Khā-Shīn-Ayïn-Khā-Șeitan la Ischia și Ostia. Mămăliguță de mei se mâncă de la cașă la Cașin ca la Mama Akka Shīn acasă. Aprinderea focului cu iască și păzirea focului vv-Hestiei în vv-atrium (vatra de peste pivnița din beci și nu în prispa auriculară) se scria în cuneiforme hitite și hieroglife "conforme cu inscripțiile pe lemn khattice" 21. Hassal Pahhar Paraișteni (Grăbește-te să ții "pyra" focului aprinsă cu bușteni în potir). 22. Dardanii (TRAC, ALBA Dardha DARO Bardă și Pară ) au numele etnic ca para focului. Coama coifului de aur ce apăra ochii ostașului dar și lua ochii dușmanului în luptă avea coroană roșie la comati, galbenă la pilleati și albastră la Serabos Testes. Aceste culori se mai puteau vedea pe Columna Trojani pe vremea lui Clement al Treilea ce vroia să-l corupă la papistășie pe IO Niță, Împăratul vlah Caloian, Craiul Iovan și Mare Dan(ez) Ban Craiovean. 23. Faimosul turcit Aladdin ca și Nastrattin Altân Mussa Dag, munte, tăiș dublu, arată, Zeigen, Țaga, Dagga, Drag, Dagger, drakkar, Da-vv-on, Divan, Tăun, Tha-vv-on Năs Thavvon, Iovan Năzdrăvan. "Din" este Dreptatea, pe care semiții au învățat-o copiind legile noastre frumoase (Leges Bellagines, cele cântate) 24. Căci Mama este Electra, o oceanidă de la Oceanul Eridan, Danul de Sus. Vine de la marea Botan, ca Wotan, la țara ducelui Ramunc. Vine pe Dan-Eri în jos, pe un mal frumos, mai înalt ca Ur-Geții, argaeii, argeși. Tata este Thāv-Mā-Shīn, Thaumaturgul cu aur peșin de la Timișul de Sus, IO Tamaș cel Bun. 25. Boden este Marea Constanței. Din ea curg la Apus Rrhē-Dan, Ronul, și Rrhē-Ayīn, Rinul, cum gândește profesorul bavarez (Bhā-Bhā-Rrhē-Ayïn, care vede strălucit ceea ce decurge din origini) Vennemann (Europa Vasconica... 2003). E-vv-Ur-Ayīn-Apa, Apoasa Creație, lumea unde Venneman a deschis ochii întâia oară. 26. Spre răsărit curg Eri-danul (Padul) și Dan-Eri, Dunărea Danilor, Danailor Daoi, de la isvorul ascuns din Davosul vânătorilor șvițerieni, Da-vv-on-Shīn. De aici vin peșin Drăgușin, Drakones, ostași ai țepeșilor drăculești scriind răvașe domnești pe cruci "secuiești"... 27. Era scrisă ursita : Arz Buctă, răvaș de mister, rună oghăm, ocă de oier Rahman... Așa pregăteau, ca lacrima sacrificiului în ochiul căprui, nunta în cer cu Cerboaica, Dserfpă, Pui, punând Gonaciul în Cui... 28. Acesta este rostul scrisului în înscrisurile sintetice, simbolice și pristolnicești din Civilizația Europei Străvechi (Old European Script and Civilization, OESC and OECI). 29. Iar "runele", sunt bazate pe Cultura Pre-Cucuteni, Târpești și pe cea a "vânătorilor swiderieni". Runele, Răbojurile, Răvașele, sunt la plecare tot una, cununa. Scrierea Ogham găsită de Cezar la helveți, sunt un alfabet "chalcidic" lătân, sabin, pelasgic, venetic și osc adus peste Munții cei Albi de Etrusci lemnieni pădureți săgetători ca Oetzi ! 30. Etruscii scriau ca plutașii de pe Bistrița moldavă, tot "coborâți" la vale din Pleiade în calea Bâcului. 31. Bâcul este Sângele Voinicului, ungerea țărușelor Termini Liber patri, domnii unși pe calea Taurului, spre Tiraspol, Tauropolis, ca pe vremea strălucitorilor strămoși de la muntele Ceahlău. 32. Ceahlăul este, pentru argați (Ur-Ghātti), Kogaionion-ul. Este la culme un megalit cu două capete (Cob-a-Ion-Ion, Capul lui Ion). 33. La o sută de ani de la pierderea Densușianului știm că acolo sălășlyia Ion Sânt Ion, Io-vv-an, ca Ia-vv-on la Luz (Betel). De la Cușmă în jos, Culmea, Scriptura, Legenda Fătului Frumos, Ceaslovul, Ruga Orei, și Gura de Aur curg la cale în vale ca un Crug de voinic drept și curajos și ca părintele Iustin de vânjos. 34. Gugu, Cucuietul Mamei Dochia, Ia-vv-Hē, Iancu, Iāa, este în veci întemnițat, întemeiat sub sălașul Negrului Împărat. În beciuri la cazne sub vatră, vv-Atrium, este vv-Hestia, Mama acelor negri Pemnites, Mama Akka Sua, Lares et Pennati Ek Ghēs, Acas' ca Mama Gaia, ce tuturor ne dă Ghes... 35. Kassites et Khūrites, coribanți, Khā-biri din Zidiri sunt Zbirii și Cureții ! Zbor și cădere în jos, la fund, ad inferos, spre nestemate, apele Botezului și bureții... 36. Iō-vv-hē, Iōve, Ia E(ste), din Săliște, ca Rariște, Ea este Stă-Pionul. Pe scurt, Kyon, muntele cerului, are peste Toacă, de draci alungătoarea Thāv-Khā... 37. Crucea de Piatră țintește și se curățește ca ierburile de sub Cruce pe Stăpâna Pion-ului, pe Ea, Bethylul, Altarul Babelor ca în Babele din Bucegi, Bhā-Bhā-El-Hē-Ur din Bhā-Ur-Khā-Ghē-Ayïn. 38. Cu lacrimi udată e Păpușa, Dochia, Daoi-Khā, Doica Fecioară a Fătului, Panaghia grădinei Maicii Domnului. Ecoul recent spre Apus este doar Cogălniceanu, învingătorul neam al capului tăiat (Khā-Ghē-L-Nika-Eannos) ! 39. Partea de la Apus și de Miază-zi de Toaca și Panaghia muntelui ceresc, care e piramidal nu doar în umbrele lunii lui Gustar (ex sacrificio gustari, Primitium Frugae, Pristolnicie) este însemnată cu primele pristolnice ale strămoașelor noastre, la Tărtăria. 40. Tărtanii sau Tătânii s-au întins mult în Europa de Mijloc, în sus pe Dunăre (Dan-Eri) după cotul panonic, și până în Brâna sau Branul vv-alach al Tatrei (Preslav, Breslau, Brâno, de unde e tatăl cel încăpățânat, navigator de uscat, al tatei) 41. Cu tot cu bronzul și armele aliate, nerituale, pe drumul neolitic cucutenian și transdanubian al ceramicii marcate cu șnur de până la Elba (LinearBandKeramik, LBKE) au venit trei mii de ani mai târziu Khā-Laethes, celții, Galații microasiatici și prea luptaci. 42. Și de acolo, trecând Alpii, strămoșii vlahi au ajuns ca venetici în laguna Padaniei și ca Etrusci în Toscana dinspre marea Thyrenniană (Tursi, Corsica, Tursana, Porsenna). Thyrsanii Părșani și parșivi ai reginei Dīdo au fost civilizați de Garamanții Lybiei. 43. Spre Răsărit calea strămoșilor a fost una a luptei cu turcii (Thāv-Ur-Khā-nii, curcanii) Găzari, Găozari sau Khazari. Aceștia erau războinici cruzi, poponari, deturnați de la firescul solar spre umbrosul Khā-Ur. Pentru spurcatele lor scârbavnice apucături căutau Ghia-uri, cum a mărturisit Sfântul Ioan Valahul. 44. Războinicii adevărați ai soarelui răsare rosteau rugăciuni către mare. Ei s-au numit Ionieni. Au cucerit Thāv -Rrhē-o-Yūd-Alef, Troia sau Troada. Aveau coifuri penate, capete împăunate de Kuoni, Pioni sau Păuni, a căror Cușmă "Frigiană" era aceea din Sfinxul Khā-Rrhē-Pathos, o cunună hiperboreană de Laur. 45. Sacrifiul Curcanilor Plevnei e povestit de Bărăgan până la Negrul din urmă, Caraorman. Gorgane au înflorit în grânarul din Bărăgane, până în ținutul dunărean al Folteștilor și Bugeacului. 46. Țara Serabilor le-a fost groapă comună, acoperită de Valul Troian, care e brazda lui Novac pe malul stâng al Deltei străvechi și al întregii Basarabii până la Nipru (Dan-Aper) și dincolo de zeul Terminus din Cotul Donului (Dan-Ais) până la Alexandria Eskhate. 47. Altarul îi urma peste tot fiind fire de piatră Mume, hirea scântâietoare de Chiatră (Khā-Ayïn-(vv)-Atrion), vatră, Ischion. Era un scăunel mic, es-khā-ton, șezut al strălucirii negre din Khā-Ura de sfârșit. 48. Eskhara s-a numit iască, cea ce isca Românii peste tot pe unde-i născa Muma. Iddische Mamme Găzare ziceau Tuhăt, pe nedrept înjosita murătură, Mulatuhāra, Sfaira din Sefora Sephirot Vâscul și Ma-Shīn-Ghā, Mama de la Șinca. 49. Fecioara cea sfântă a hrănit din Grădina Ei pe Împărătescul Băiat : Bhā-Ayïn-Thāv, Chipul Hristic al Strălucirii Crucii. La punerea Mântuitorului pe Cruce o lume nouă s-a născut din dureri ce tot Sionul au cutremurat, Catapeteasmă au tăiat, Cerurile au întunecat. 50. La un cutremur care a fost foarte intens repetat pe la mijlocul mileniului al șaselea î. Hr., vadul Boiilor s-a tăiat. Bosforul ce odinioară dinspre Miază Noapte (MIAN) s-a tot revărsat, acum a crăpat. 51. Zece ani tăria și Urgia apelor nu s-au mai potolit, și din orgia rupătoare de ape o Mare Roșie de sânge, Erythreea Nordului, tot mai Neagră a curs și a băltit. Apele inundau Malul și Palul ridicându-se cu un picior în înălțime pe zi. Paleo-Dunărea estuar a devenit o deltă ticăloasă de Fanar. 52. Iar Asgard devenea pe zi ce trece un port scufundat de chihlimbar la Malul Maeotic. Se auzea până în peninsula Taman de la stânga estuarului fluviului Dan un urlet lycian, lupanar de lupan de la Bessi de Miază Zi, urgie de Leviathan, zece ani de orgii. 53. S-au mișcat după aceea din pământ, cum au plecat Goții spre Swideria, ghā-merri, Gomer Hyos, cimmerian (azi zis fals "ucrainean") o urgie de popor Folteștean, cuceritor, ionian. 54. Acești folteșteni proto-ahei sunt grecii, mercenarii Galaților. Gonindu-l pe regele cernavodan Priam tatăl lui Hector, prinț vrâncean al Regatului de Varna de dincoace de valul Troian, A-Khā-Ayin-(vv)-o-hé, cel ce nu mai vede strălucirea aheenilor. 55. Ajuns la Troada cu amintiri de Khāt-it cimmerian, neamul Cernavodan a pus un cap de pod la Bessipara, poarta Scheiană prin care va trece asinul troian... Hitiții sunt Khattiți cimerieni circumnavigatori euxini. 56. Ei s-au numit fiii lui Het ca la Țion, în câmpul stejarului lui More unde au vândut locul lui Avraam, noul venit arameean din Urul chaldeean Khā-L-Dan în cetatea Al Cyon-ului. Drumul lung al lânii de aur de la Cholchida Berbecului (Bhā-hé-Rrhē-Bhā-Khā) prin Fur-Khā și caerul Chalcidic, prezis de Khā-L-Khā-Shīn (Khalkcas, din Argos ca Argo-năucii Jasonieni, din Sydereai Pylae la Bessi Pârâieni. 57. Repetarea Legii scrie "Arammi obed Abi". Cum să schimbi Cartea cu Talmudul ca să îndreptezi pe Jidan (Judean) ? Acolo Saul din Tarsul Ciliciei, fariseu armean mare, sfântul Pavel cel Mare scrie către evrei amintindu-le unde se jertfea zeciuială Dumnezeului cel Prea Înalt, El Yōn-ului hyerosolymitan. 58. Creasta de Aur ca lâna kri-vv-oforilor Danai a ajuns semnul soarelui galilean, Danaim, și Danūna la guvernatorul Ban egiptean. Bān s-a citit în Țara Sfântă ca "pidosnicul" Nāb, în Nāb Mu-Aria, sau Nāb (M)u-Khā-Dan-Nețțar. Khā-Bhā-iru era Jidovul Rătăcitor până la Poarta lui N'ath Tha'n, Athena cea Neagră, port Solymitan. 59. Apele PELA se întindeau cu două mii de pași pe an. Singur rămânea, cu două sute de metri 'nălțat peste ape, Megalitul alb, Drakones cel Alb Fidonisian, Trac și Rahman, Harap Alb Harappan, Abares Seraba, medic de suflet și fără ban, Apollinian-ul, întâiul Ban Saraban. 60. Spargerea Bosforului a încetat la 5508 î. Hr. într-o zi de Septembrie la amiază. 61. Data aceasta ("Facerea Lumii") este esențială în Tradiția Bizantină, cum a fost ea păstrată de Bar Serabi (Regii Eroi care au apărat locul, de la Bessipara, Poarta călare pe Asia Mică, până la Nistru și până în Brâna - pasul Bran al Moraviei, in Walachia slovacă). 62. Regii Basarabi sunt o frăție de arme nobilă, o Männerbünde cu rădăcini în paleoliticul târziu. Semnul lor este "IO". IO Dan, IO Radu, IO Mircea nu sunt decât ecouri răsunând limpezi ale Formulei "Arvalilor" Caloiani. 63. IO Niță (numele unui Împărat, Craiul Iovan, Marele Ban care a întemeiat Craiova) este transcris greșit chiar de Vatican (Johannitius Sieur des Blackis) care a încercat să-l corupă în erezia papistășească pentru că era un militar neîntrecut, salvatorul din Ter Nova (Târnovo) și Vlaherne al Imperiului Latin de Răsărit. 64. Am văzut ca marele istoric Brătian că Lacul Pre-Pontic Euxinian a fost o Mare Nostrum, leagănul și miezul de lapte Proto-Indo-European (PION). (End of Part A) A. Mare Nostrum, Mare Nigrum. De la Akșana la Axeina. B. Taina strălucitei Doamnei Noastre cele Negre din Cerul Sionului, Cyan. C. Hyerus Caelim, Sfântul Cerului Selenei, Hyero Solymi. D. Sfântul Țion, Sânt Ionul Sânt Helionul de la Răsărit. E. Maica ce Prea Sta, privind ca Leoaica Sfinxului spre Apus. F. Caraimanul, Creasta de Cocoș Împănată de Om vitejește Împăunat. Cușma Sfinxului Ia-vv-on, Taina Ionului Sânt Ion Mai multe în cartea mea "Săgeata lui Abaris"... (Muguraș drag, e Aïphouncinqué depuis chez moi :-)
Subscribe to:
Posts (Atom)