Dinspre Miazănoapte spre Orizontul Dacic : Porta hunica
by Dr Dan Waniek, MD
All Rights Reserved.
Copyright © 2013
01. Doar prin spațiul dintre Munții Tatra și Munții Alpi se poate intra călare în număr mare din Transcarpathia în Panonia, direct în Aria Lingvistică Românească (ALRO) și prin Orizontul Dacic (ORDA) spre inima Civilizației Europei Vechi (OECI)...
02. Astfel, Arpad nu s-a luptat, nu s-a apropiat și nici nu s-a încurcat în așezarea sa europeană, în căutare de pradă facilă și de pășuni mănoase, cu ardelenii.
03. Nu întâmplător notarul anonim al regelui Bela - sursă tare prost văzută de istoriografia maghiară, chiar dacă scrie clar despre Arpadieni - numește ținutul de la Răsărit de Panonia "terra ULTRA-sylvana", țara de dincolo de păduri.
Greu mai e plimbatul prin pădure cu calul din stepă!
04. Ce rost ar fi avut ca Anonimul notar să numească Ardealul TRANS-Sylvania dacă ungurii ar fi venit în Ardeal direct, călărind zile în șir cu carele lor cele grele cu tot, prin păduri, sau ar fi trăit și ei în Ardeal din vechime ?
05. Mi se pare evident că Anonimul notar n-ar fi scris atunci despre terra ULTRA-sylvana, ci de TRANS-sylvania!
06. Dar istoriografia maghiară, care de altfel vorbește limpede și cu rost despre Arpadieni, complică toate nelămuririle migrației acestor asiatici cu etnogeneza lor ungurească "on ogur" ( clanul celor zece săgeți ). Plimbâdu-i mai peste tot prin Stepa Eurasiatică, din Ural până în Sumer și din China până în Panonia, istoriografia maghiară scrie mult și scrie fără rost, deși curajos, căci scrie fără teamă de ridiculizare...
07. De altfel, istoriografia aceasta maghiară fantezistă, iredentistă și revanșard-imperialistă e nevoită să cenzureze, pe lângă bravul și onestul notar anonim al regelui arpadian Bela, și pe marele istoric și publicist iezuit Istvàn Katona, desigur pentru că și acesta, ca bun autor, scrie adevărul. Cum se vede, tare-i greu frățiile voastre, tare e greu să împaci ideologia imperială cu realitatea...
08. Drama acestor arpadieni ca și aceea a fraților lor din clanurile asiatice de huni, khazari, turci și avari, este împuținarea lor numerică, progresivă, legică, și din păcatele lor, iremediabilă...
09. În proporție directă cu împuținarea lor numerică se află bine înțeles și creșterea pretențiilor lor teritoriale...
10. Dar ca tot ceea ce e îngăduit sub soare, umbros ori ba, și ideologia suferă în timp o uzură morală. Și astfel, și lumea lui Abaris asistă la degradare și de-a dreptul la pierderea, mult prea rapidă la scară istorică, a ideologiei iredentiste maghiare... Veritas filia temporis !
11. Aletheia fiind fiica lui Kronus, ce mai rămâne oare istoriografilor maghiari iredentiști, revanșarzi și revizioniști în stilul lor cu aere imperiale ce nu se teme nici de ridiculizare, nici de adierile primăverii ?
12. Ajunsă nesemnificativă după ce armata română a pus opinca pe clădirea Parlamentului în loc de steagul maghiar, când elitele lor au fost nevoite să se salveze semnând capitularea la Trianon, această ideologie nu încetează însă a face victime, prima fiind mereu adevărul istoric...
13. Neamul acesta asiatic, cu tot planul papistășesc ascuns, dar mult prea evident, de a face din el un stat tampon de mercenari și de falși misionari, o marcă imperială, se irosește vâzând cu ochii, chiar căt scriu eu aceste rânduri...
14. În calea victorioasă a ortodoxiei, a dreptei credințe, triumfătoare în Toată Mitteleuropa, cu sau fără ariergardă romeică, și cu sau fără un corp social viabil al "proletariatului extern" al Bisericii Universale în sens Tonbeean, ungurimea nu are deci, și vom vedea de ce, nici nu poate avea un stat consistent, rezistent și armonios dezvoltat în timp, la scară istorică !
15. Ei, maghiarii, deși au terorizat Europa ca "ogri" și "oameni roșii" timp de sute de ani, s-au epuizat, cu elitele lor arpadiene cu tot, din lipsă de amploare a gândirii și de prin lipsă de înțelegere a timpului sau a istoriei. Astfel ei au repetat istoria hunilor, care i-au precedat, dar au dispărut din istorie, lăsând ca fosilă de civilizație, în sensul lui Arnold Toynbee, doar "the failed state" al ținutului secuiesc, în inima primitare a Orizontului Dacic, în care aceștia, lipindu-se ca dacii de munți, s-au împlântat...
16. Maghiarii autentici au dispărut deci sub avari, khazari, pecenegi, cumani, tătari și turci, tot așa cum stepa din care au venit ei distruge periodic, val după val, prin năvala de neoprit a mereu altori clanuri, pe cei ce se așează, renunțând orbește la necesitatea foarte evidentă în stepă, a retragerii, a fugii din calea inamicului victorios, și deci a migrației drept condiție sine qua non, măcar a supraviețuirii, dacă nu a adevăratei dăinuiri.
17. Tătarii au fost la rându-le potoliți prin sedentarizare. Dar să nu uităm nici turcii, minoritari pereni în Asia Mică, dar cei care au amenințat Europa până la Viena și până la Malta, și din Casablanca până în Crimeea Horzii de Aur, făcând pașalâcuri din Alger, din Bosnia și din Budapesta.
18. Ei nu au colonizat însă niciodată Cara-Iflakul, deci pe vlahii cei negri și nici Ak-Iflakul, deci pe moldoveni (în ciuda coruperii câte unui Mihnea de trist renume, vreunui Radu cel Frumos sau vreunui Ilieș Vodă Turcitul).
19. Aceasta se datorează desigur rezistenței adaptate, omenești și dreptcredincioase, și mai ales unui ethos războinic abarid, trans-danubian și chiar pan-dunărean, în care adversarul este respectat dar mereu instruit, calm, puternic și omenește, deci cu eficacitatea extremă a discernământului smereniei istorice, uneori pentru generații de-a rândul, ca să nu mai repete erorile.
20. Un Vlad Țepeș a putut fi taxat drept terorist, dar lui și pedagogiei lui, e drept, crunte, noi românii îi datorăm libertatea... Saeva necessitas... Ești crud o singură dată, sau proporțional, doar până ce adversarul pricepe ce nu voia în nici un alt chip să priceapă : mai drept deși cam barbar spus, "cui pe cui se scoate"... Învingem, sau pierim !
21. Supraviețuirea și viața neamului românesc nu sunt negociabile și nu sunt de glumă, ca și Adevărul, chiar dacă lupta este încununată cu darul vieții. Dar din dar se face Rai...
22. Armata țării este respectată pentru că nu glumește cu ordinele, nici cu rostul ei propriu, socialmente și istoricește unic.
23. Ostașii (hastati pe lătinie) și călărașii ( keleres în pelasgă), deci toată siflarea, de la răzeși și pedestrime până la elitele militare și ordinul de sfinți militari (ai lui Abaris de la Miazănoapte), lăncierii, tribunii militari ai lui Iancu, pandurii Domnului Tudor, dorobanții lui Peneș Curcanul, ca și cavaleria cu ordinul ecvestru în totalitatea lui au fost atât de sacrificați în istorie încât ceea ce au apărat ei a devenit Rai.
24. Acesta este Duhul Sfinților militari și rostul sacrificiului vieții dăruite în luptă pentru Țară, Neam și Rege. Nimic altceva ! Nici măcar gloria... Gloria este trecătoare, reputat tranzitorie, și în fond mundană, pe când apărarea țării e o cază nepieritoare. Concedat laurea laudi !...
25. Într-adevăr, "Turcul plătește" și astfel inamicul ereditar de la sudul orizontului dacic a înțeles, până la urmă, rostul vitejiei românești, a jertfei tradiționale a vreunui sfânt militar ca Ștefan, a dedicației încăpățânate a lui Mihai Viteazul, a eficacității lui Mircea cel Mare și Bătrân, al incredibilei performanțe militare și paramilitare a lui Vlad Țepeș sau al sacrificiului exemplar a unui Ioan Vodă cel Cumplit, a domnului Tudor, a tuturor bar-Serabilor, robilor și răzeșilor, și în general a întregului corp social al istoriei românilor, a întregii suflări omenești de la nord de Dunăre.
26. Dacă sultanii, cu toleranța lor proverbială dar fortuită, de la Mehmet Cuceritorul la Soliman Magnificul, ajunși de la Constantinopol până în Maroc, și din Crimeea Hoardei de aur tătărești până în Siria, Țara Sfântă și Egipt, au întins atâta Aliotmanul, este pentru că forțele lor armate erau respectate.
27. Ele au beneficiat în luptă de ajutorul obligatoriu al elitelor militare creștinești, cuprinse, fără voia lor, în corpul social ieniceresc. Tot astfel au reușit a răspândi populațiile asiatice firave de Gök Türk prin Albania "Bulgaristan", "Serbistan" sau Bosnia, plină cum a ajuns aceasta din urmă de bairame, saivane, pașalâcuri, băi turcești și fundamentaliști islamici.
28. Dar rezistența acestor Gök Türk sedentarizați a cedat (ca o bucată greoaie de plumb în fața unei forțe de presiune mici dar constante) geniului muntos sau maritim al locului.
29. Ca și românii la Nicopole sau Războieni, spaniolii îmbarcați și ferecați în armuri au putut deci înfrânge, la Lepanto, unde a fost rănit și Cervantes, întregul expansionism pirateresc asiatic.
30. Pe mare, calculând greșit latitudinile la sextant și longitudinile la almucantarele lor perfecționate, de sorginte venețiană, un amiral de faima lui Piri Reis a putut deci striga că-i înfrânt și că barcazele lor pline de corsari au ajuns la "Malta ioc"...
31. Cât suntem încă pe pace noi rostim însă, chiar la scară istorică, și mereu, un "Bun venit!". Nu este vorba aici de doctrina Taoistă a războiului optim, care rămâne tot acela care nu mai are loc, ci de respect reciproc.... Turcul plătește.
32. Dar, când sunt "ca pistolul", ei bine ei află cum "Pe aici nu se trece"... Astfel se scrie istoria învinșilor ! Vai lor ! E vv-aai (he) lor ! (cu digamma inițial). Vae Victis în lătinie ! În antichitatea înaltă, lupta exemplară era "trânta, că-i mai dreaptă", și ea implica adesea doar pe purtătorii vexiliilor.
33. Împlântarea vexilium-ului în teritoriul inamic afirma, ritual, prevalența zeului purtătorului de vexil. Cel "vexat" apăra locul cu puterea propriului zeu. Astfel lupta avea un caracter consacrat, și cardinal, reprezentând în mod inerent prevalența acelor valori colective indispensabili supraviețuirii Alka sua (vide supra). Frica nu era un factor. Majoritatea luptătorilor din antichitatea înaltă luptau goi, ca picții și scoții... Frica (de lipsă a hranei) motiva doar predatorii.
34. Într-adevăr, ce sens istoric mai are teroarea când ea nu mai produce de fel frică ? Ce motivație mai are migratorul să suie pe cal și să plece la pradă când saivanul nu-l mai așteaptă, ca vatră fixă, la întoarcere ? Cercul se închide, datoriile istorice se plătesc până la urmă, și anume întotdeauna.
35. Iar așezarea, poarta casei (porta, pe lătinie), ca și vv-atra (digamma inițial la Atria) ca și originile se arată mereu a fi esențiale când apele se limpezesc...
36. Akka sua, cu cei mai familiari Lari din Leru-i Ler și cu toți Pennati cei mai mundani, primesc mereu focul sacru al Vv-hestiei (digamma inițial la Hestia) când apele istoriei s-au limpezit. Iată de ce e bine Acasă, la căsuță, așezat, Akka sua pe lătinie. Cu vv-inișorul (digamma inițial) tău, și cu vv-atra ta locul focului tău este consacrat.
37. Din păcate dispariția ca neam este răsplata în general a tuturor nelămuririlor migrației și în particular a patimii dizarmonice, de nepotolit, pentru prădarea vecinului de pășune.
38. Studiile genetice au pus pe unguri printre haplotipurile europene canonice - panonice. Ori cum ei sunt de obârșie meteci, alogeni asiatici, acest paradox e posibil doar prin înlocuirea sângelui asiatic cu acela al autohtonilor...
39. Între-adevăr, în întreg bazinul panonic, de la cotul Dunării până în Valahia moravă din Slovacia, la frontiera Boemiei, învinșii au învins pe învingători !
40. Ungurii s-au autodecimat prin prea multe alianțe de circumstanță, nepăstrând o vână vie și sănătoasă pentru o dezvoltare istorică durabilă. Ei au fost decimați de nemții lui Henric Păsărarul, luptător curajos și sistematic ce le-a tăiat accesul spre Apus.
41. Lipsiți de expedițiile lor de pradă în sudul Germaniei și în nordul Franței de pe carele terorismului sezonier cu periodicitate anuală, ungurii s-au sleit, până la a-și face un renume istoric de loc de invidiat.
42. Astfel lipsiți de mobilitate prin disciplina germană impusă de intransigența vecinilor lor de la Apus, ungurii s-au istovit treptat până n-au mai rămas de fel. Irosirea lor s-a consumat, ca și vitalitatea lor, prin lipsa raidurilor periodice de pradă, în campanii rapide tipic asiatice, în stil hunic. Aceste raiduri erau anuale și indispensabile economiei lor, deci lipsa acestora i-a terminat
43. Nu e vorba aici în chip evident de tot ceea ce istoriografii fanteziști au invocat ca explicații ale decăderii militare a maghiarilor, căci totul a fost deja descris, de la structura arcului compozit și așezarea frâului, a zăbalelor, a șeilor și a scărilor de lemn, la talia și alimentația calului și călăreților, la structura buzduganelor și a armurilor teutonice care au venit de hac calului mic de stepă și biletului său călăreț pitic, roșu și prea iute... Ca să vorbim și noi ca istoricii poeți, scrisul lor a adormit și pe călăreț...
44. Acești călăreți prea iuți pentru Zeitgeist-ul vremilor cavalerești post-carolingiene dar dr loc păsărești ale eficientului rege luptător Heinrich der Vögler, au ajuns astfel dependenți total și în mod direct de autohtoni, și astfel au demonstrat la scară istorică faptul incontestabil că în dăinuire nu sunt un neam.
45. Ei nefiind un neam ci rămânând ca frații lor khazari doar o limbă persistentă relexificată local, deci "făcută pentru agonizare" cum scria Cioran, au ajuns a reprezenta altceva decât pe ei înșiși.
46. Aceste valori alogene, pur asiatice nu mai reprezintă o idee de dăinuire sau vreo legitimitate a continuității teritoriale ori măcar a pretenției teritoriale fals imperialiste. Ele se afirmă doar prin sălbăticie, prin spiritul khazar de distrugere în masă, de sacrificare gratuită a "vitelor" de povară, sclavinice, ale căror nărăvași văcari erau, întocmai ca defuncții cowboy avaro-bulgari, khani și khagani cu nume de scrum : Ormutag și Crum.
47. "Legitimitatea" universalistă a lui "might is right" și "divide et impera", conferită grăbit și în mod strict local de către vreo căpetenie lașă a unor grupuri compreadore de interese pur locale, trădătoare de țară, neam și rege, este desigur nimic altceva decât o ideologie imperialistă fără consistență istorică, promovată de alogeni maghiarizați cu forța și cu propria lor alegere, falimentară, deși în mod intrinsec persistentă.
48. Pentru a nu fi duși în ispită, până târziu după capitularea maghiară de la Trianon și încercările democidare și genocidare palide, criminale și prea triste, ale iredentiștilor maghiari și ale altor grupări de interese antiromânești în Ardeal, mai ales în perioada interbelică și horthystă, ardelenii își luau nume biblice, care nu puteau fi maghiarizate.
49. Această politică nominalistă și naționalistă a ortodoxiei și românismului a putut salva mii de ardeleni de la maghiarizare impusă prin nume mincinoase, cum a mărturisit, între alții, ÎPS Valeriu (Bartolomeu) Anania, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului.
50. Nefiind un popor, dar nici măcar o tradiție scrisă, maghiarii au avut nevoie de multă imaginație în revendicările lor și nu s-au temut să rescrie istoria.
51. Dar tot cerându-i în mod dramatic, fatalmente tot mai imperios ceea ce ea nu putea să le mai dea, fiindcă adevărul, precum untdelemnul cel bun deasupra apei, iese mereu la lumină, și istoricii maghiari s-au irosit înspre insignifiant. Frâncii au o vorbă despre lipsa acută de rost : "il ne faut pas chercher midi a quatorze heures"... Noi românii o spunem mai pe șleau : "decât mult și fără rost mai bine puțin și prost"...
52. Iată deci unde ajung în mod fatal, deși, așa cum am văzit, eminente coerent, puținătatea și prostia istoriei maghiare la orele patrusprezece, deci în miezul zilei : Ele ajung la ridicol, ceea ce este totodată ridicol și periculos. Până și alesul Papei, regele cu totul nearpadian numit Ștefan cel sfănt, era de fapt român, pe nume Voicu, iar coroana lui regală, obiect faimos de idolatrie ultracatolică maghiară, este pur ortodoxă !!!
53. Corvineștii erau și ei români din Hunedoara. De aceea ultranaționaliștii noștri sunt ridicoli, întocmai ca toți confrații lor unguri, pentru că istoria nu i-a iertat. Dar de ce oare nu i-a iertat ?
54. Ei bine, iată de ce, și cum : sângele maghiar s-a subțiat și a dispărut, iar pretențiile istorice iredentiste ale maghiarilor cei mai sanguini au crescut în mod proporțional. Au avut scule mai tari românii ardeleni, oamenii locului.
55. Mămăliga și zerul i-au înmulțit pe ardeleni cu mult mai mult decât gulașul și steak-ul tartar pe Maghiari. Cine critică deci sălbăticește și respinge en bloc și urăște sângele maghiar își critică și își respinge și își urâște propriul sânge !!!
56. Lumea durabilă, originară și luminoasă, de Sol invictus, lumea pur apolinică, tainică, isihastă, capnobatică, mitraică, și orfică a lui Abaris se cere înțeleasă astfel și mereu in lumina eternă a adevărului.
57. Abaris a învins săgeata timpului ca și oglinda mincinoasă prin farmecul, munca și armonia casei, corpului, cetății, cosmosului și mai ales a cerului său, înțelegând istoria adevărată. Găina cu ouăle de aur are un sens fondator, ca și legenda heraldică a corbului (Coracus corvi) fondator, între alte blazoane al celui mai grăitor, fetișul Corvineștilor.
58. Desigur, această înțelegere perfectă se poate face doar ca la Thucydides și Toynbee, sine ira et studio și în Duh creștin de înțelegere și toleranță. Epistola către Diogmet, guvernatorul Alexandriei, nu rostește altceva ! Creștinii dreptcredincioși, apărători ai ortodoxiei, sunt față de ceilalți soldați ca sufletul față de trup. Iată toată lecția lui Abaris cel de la Miazănoapte...
59. Am expus mai sus un argument lingvistic simplu, scris aici de mine păcătosul, urmaș al Vlahilor din Brâna Tatrei (Brno) în Valahia Slovacă, în marginea Civilizației Europene Vechi (OECI, Old European Civilization, Colin Renfrew și Marija Gimbutas), la periferia Orizontului Dacic (ORDA, Nicolae Densușianu și Anton Dimitriu) și în plină Arie Lingvistică Românească (ALRO, Alf Lombard, Theo Vennemann și Sextil Pușcariu).
60. Acestea deci - OECI, ORDA și ALRO sunt cele trei faimoase spații europene originare.
61. Ele sunt suma locurilor celor mai armonioase de locuit, din regiunea Europei de Răsărit.
62. Ele se suprapun perfect și se integrează organic, ereditar, ecosistemic și desigur inerent, ca spațiul nostru vital, într-o parte întreagă a dreptății, ortodoxiei și românismului, DOR-ului abarid, valori ale neamului românesc care nu mai pot fi înstrăinate. Fără glia noastră (pământul negru, roditor, al originilor, Zeița mamă, sau Eurynome, Gaia Melainina pelasgică) noi ne pierdem neamul, viața și mântuirea.
63. Fără glia strămoșească noi pierim pentru că neamul nostru are și un rost la Judecata de pe Urmă a neamurilor, ca binecuvântat paznic al lui Hristos, aici și acum, la porțile creștinătății și ale Europei.
64. Glia strămoșească este deci spațiul vital ancestral, originar, și armonic al societăților umane stabile ale Mitteleuropei dinaintea invaziilor hoardelor de predatori asiatici.
65. Predatorii sunt desigur străini ethos-ului acestor societăți umane locale autonome și autohtone, scăpând din tată în fiu (prin veghe la hotară și o vigilență foarte salutară) de la o robie mortală)
66. Libere de imixtiuni legitimiste sau legitimizante ale grupurilor de interese imperiale și mai ales de cele criminal-papistășești, aceste societăți locale rânești tradiționale au prin urmare o legitimitate absolută, ca oameni ai pământului și ca legislatori cutumiari.
67. Într-adevăr, noi rămânem aici ca autohtonii singurii recitatori și împlinitori ale faimoaselor și durabilelor norme de comportare civilizată numite lex bellagines, care consacră în versuri omenia, dar și bărbăția.
68. Este vorba în concluzie de rolul exemplar al bar-serabilor, ai străluciților (fii de) serabi, în societățile tradiționale dăinuind din străvechime, fiind compuse din luptători renumiți, transhumanți curajoși, sfinți militari și capi sau elite nobile din casta regal-războinică Serabos Testes, binecunoscuți surselor istorice autentice dar mai ales vii în conștiința populară europeană.
69. Sursele istorice rămân desigur sărace, ca de exemplu în Mileniul Întunecat al Erei Dacice, tăcerea lor nefiind însă și a noastră.
70. Într-adevăr, isvoarele istorice ale Mileniului Întunecat al Erei Dacice (MIED) par tăcute pentru că ele rămân exogene. Ele nu dau seamă de viața obștilor libere, autonome, ale autohtonilor cei născuți direct din pământul negru, în cele cincizeci de Țări sau Vlăhii din interiorul și marginile Orizontului Dacic.
71. Aceste Vlăhii și Țări istorice (Zarandul, Amlașul, Făgărașul, sunt subunități teritoriale cu funcții economice și ecosistemice. Ele funcționează drept centre de greutate ale vieții locale celei mai libere, acelei anistorice, deci vieții românești de dăinuire.
72. Sursele istorice dau de fapt socoteală în sensul criteriilor lui Arnold Toynbee ale Statului Universal și ale Bisericii Universale, dau deci socoteală mai degrabă de un "proletariat extern" și de un Völkerwanderung. De aceea vorbesc ele mai degrabă fără de rost sau lege de acei "proletari externi" cunoscuți drept Pastores Romanorum, Kjelatori, mavrovlahi și alți "români absoluți" în sensul lui Petre Țuțea, "navigatori ai uscatului" în sensul părintelui Dimitru Stăniloae.
73. Dar cine sunt toți aceștia, prea numeroși ca să nu răzbată in sursele istorice ? Ei sunt autohtonii, pelasgii sau vvlascii, cei mai numeroși și mai drepți și mai certăreți dintre traci, după indieni, cum observă Herodot.
74. Iată deci lumea lui Abaris de la Miazănoapte, vraciul zburător și exemplar, baci pre-hipocratic din tagma abarizilor.
75. Astfel am încercat aici să descriu fala elitelor autohtone sacerdotal-regale în sensul berbecilor (Ber) și urșilor (bär) lui Georges Dumézil, preoți luptători Bar Serabi, Harapi Albi tradiționali, acei Serabos Testes bărbați, bărboși, de care scriu mult mai pertinent și mai respectuos lexiconul Suda, Socrate, Iamblich, Porfir și Sfântul Vasile cel Mare.
_
Poetul, scriitorul, redactorul radio şi medicul Vasile Voiculescu, deţinut politic, mărturisitor al lui Hristos din Rugul Aprins
