Porta hunica :
by Dr Dan Waniek, MD
Copyright © 2013
All Rights Reserved.
Copyright Requests Here Please !
01. În ritualul de fundare indo-european, vatra are rolul cardinal. De la ea se creează spațiul orientat, apoi gata de consacrat, deci protejat de zeii intimi ai casei (OLAT Akka sua) (DARO acasă). Iar garanția ritualului este focul curat din vatră, altar al vv-Hestiei. Un număr cardinal de pași asigură de asemenea perenitatea a ceea ce se creează mai departe. Într-adevăr, pornind din acest centru determinat ca ax al luminii se poate vorbi de spațiul consacrat.
02. Georges Dumézil și Jean Robert sunt neîntrecuți în a explica semnificația fundamentală a orientării primare a vetrei. Ea este mundană în sensul de spațiu central pământean, ascuns și increat. Ea în-conjură o parte din natura intimă cu care este simultan creată (OLAT naturata). Vatra și locul conjură timpul ca ele să rămână împreună unite într-o armonie perenă.
03. Satul are deci o piață centrală, ca Roma Campidoglio și "Forum"-ul, ca Athena pelasgică agora, și ca orașele Barserabilor cucutenieni piața circulară. De la în-conjurul axial se fac și o seamă de pași cardinali, în afară de incinta consacrată, spre perimetrul cetății fundate, pe drum din "afară".
04. Deci vatra este și ax al lumilor dar și organizatoare a lumii (OLAT lumen). Astfel vatra e centrul ocolului nezidit, câteodată doar împrejmuit de un șanț circular ca o prispă : gardul (OLAT fossatum, MARO fsat, DARO sat, de unde și DARO posadă)...
05. "Fundațiile" pot fi umede sau inundate ca în Oceanul Creației, și rămân magice, ca beciurile vizitate cu tovarășii de joacă de tânărul Eliade pe strada Mântuleasa.
06. În astfel de ape primare de la bază se petrece inițierea subpământeană și contactul "liturgic" permanent, sacrificial, și consacrator, cu strămoșii... Orfeu, și Eurydike, în Eurynomie pelasgică : (PION, PLAT : larga dreptate, larga întemeiere). Descensus ad inferus.
07. Zeul moș, ursul de pluș al copiilor, originea Ars-tistică a Art-urului, blana de urs, poate chiar cremasterica descensus testis (coborârea spre "mărturisire"), toate acestea erau ipostasuri ale inițierii "pitagoreice" în hipogee, pornind de la surse.
08. Iar sursele nu erau doar umede ci și literalmente gropnița cu osuare. Erau schelete la temelii. Iar în biserici se îngroapă regii și întemeietorii sau ctitorii. Martirii sunt sub Sfântul Altar. Nu se poate muta, nici des-orienta locul târnosit. Uneori, contrariate, Sfintele Moaște pleacă sau se arată. Cer uneori jertfă de suflet sau de fată. "S-au zidit de vii chiar în temelii".
09. Meșterul este înaripat de pasărea sufletului liberat prin trupul zidit și astfel mântuit. Mântuitorul este Immanuel, imanentul. El este desigur Manole, Manu (SYRE nuMa) imanentul Menes, Minos, Primul Om! Întemeietorul de Neam (SYRE MaNe-a). El și doar El, prin sacrificiul aripilor "încerate" (în Cer-ate) și prin isvorul limpede de lacrimi, prin acest sacrificiu de la temelie face să dăinuie tot prin temelii construcția luminii .
10. Acolo la temelie sunt îngropați și strămoșii (OLAT, PION skia, kollyba, de unde DARO schelet, "Poartă" șcheiană, colibă dar și colivă - garanta prin dar, primitium frugae, ex sacrificio gustari - a statului împreună, a para-stasului).
11. De la vatră se pornește. Axis Mundi este deci bine fixat. Vatra e centrală, dar trebuie musai să ardă lângă o pivniță (OLAT pemnites ?). Aceasta este temelia : increată, mundană, aceasta este chiar beciul de la bază, cu rost de "schelet" pentru casă, pritaneu ori tholos.
12. Temelia (PELA, PION "temenos") este locul de plecare din orice împrejurare a vieții (DARO : "temenele" sau plecăciuni). Temenelele sunt plecăciuni "metanoice" (PION metanoia, DARO mătănii) în sensul în care judecata este suspendată de credință și supusă ei pentru a fi protejată. Se pune genunchiul jos (OLAT Genu = Genunchi, dar și Geneză, inițiere).
13. Spațiul astfel consacrat lasă în afara ocolului din jurul vetrei tot ce nu e protejat de Zeu, cum ar fi drumul spre afară sau cimitirul. Drumul duce la spațiul dinafară și lasă deschise locuri din ocol. Este straja țării, sau straja de hotară. Când carul trece cu plugul pe ocol, locul viitoarei "deschideri ce se închide" cum frumos "rostit" Constantin Noica, flăcăii ridică plugul, la chemarea haruspex-ului : Porta !
Iată rostul "deschiderii ce se închide" : Porta, Porta Fratre !
