Paideusis - sau ce pedeapsă cumplită este învăţul fără dezvăţ...

by Dr Dan Waniek, MD
Copyright © 2006 danwaniek.org

Pedeapsă vine de la frumosul verb grec „ paideuo ”, a educa
( „ Iaste sărac… cel ce n-are învăţătură şi bună pedeapsă ” ).

Constantin Noica, Cuvânt împreună despre rostirea românească,
Creaţie şi frumos, p. 285, 1987

( … )

În Predoslovia la traducerea biblică din 1688 se vorbea despre cei
„ pedepsiţi întru a noastră limbă ”. Pentru un om de cultură contemporană
pedepsit într-o limbă naţională, cum suntem încă, problema este să vadă
„ pedepsită ” la rândul ei limba sa, laolaltă cu toate universalurile lumii. ”

Constantin Noica, Cuvânt împreună despre rostirea românească,
Creaţie şi frumos, p. 285, 1987

Fig. 3 : A nu vedea copacii, iar nu pădurea - care este peste tot în leagănul neamului românesc - iată pedeapsa limbii noastre ! Copyright 2004 © Celin Peţeanu.

Cumplite vremi ! „ Pedeapsă ” în sensul curent de azi vine din „ paideusis ” - cuvânt care în greceşte înseamnă chiar acum învăţare, de la paideuo – „ a învăţa ”. Cum se poate ca sensul acesta, atât de viu pentru traducătorul Bibliei lui Şerban încât acesta îl trece şi în predoslovie, să fi dispărut complet din limba noastră ?

E simplu ! Doar era atât de limpede ! Tocmai pentru că am uitat de vechea „ Pedeapsă ”... Poate pentru că şi „ cumplit ” înseamnă la origine altceva decât tot ce credem azi, când îl scriem şi îl citim aici. Într adevăr, el însemna doar… complet. Iar învăţarea era in vitiare – intrarea în viciu. Dacă învăţătura a ajuns a fi pentru noi azi o pedeapsă, învăţul un viciu fără dezvăţ şi întregirea un lucru cumplit, este pentru că, fără îndoială, trăim sfârşitul istoriei. Şi dacă e la capăt, ca orice fire încheiată, atunci se poate în fine încerca a spune povestea istoriei, de la început, aşa cum a fost. Asta voi face mai departe, mai sus...